ICCJ. Decizia nr. 2585/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2585
Dosar nr.1460/33/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 118 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.E. şi a anulat hotărârea nr. 21.895 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 octombrie 1940- 6 martie 1945 începând cu data de 1 iunie 2006.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor P.L. şi N.A., declaraţii autentificate la notarul public dar şi susţinute în faţa instanţei, reclamantul împreună cu părinţii săi s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuţiei etnice şi că a avut de suferit alături de părinţi consecinţele refugierii, context în care sun îndeplinite cerinţele instituite prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 299 şi art. 304 C. proc. civ.
În motivare a arătat că din conţinutul Legii nr. 189/2000 se desprinde împrejurarea că trebuie să existe două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date respectiv data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului.
A mai motivat că declaraţiile martorilor sunt insuficiente cuprinzând date incomplete neindicând niciun detaliu necesar din care să rezulte unde s-a refugiat reclamantul, de unde cunoaşte cele relatate, începutul refugiului, în ce a constat persecuţia etnică.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înţelege persoana care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Pentru a determina convingerea instanţei, mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credinţă şi să fie veridică, să inspire judecătorului încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Cercetând mărturiile date în fata instanţei de fond a martorilor N.A. şi P.L. rezultă că aceştia au relatat data precisă a începutului refugiului reclamantului, respectiv toamna anului 1940, precum şi data sfârşitului refugiului, respectiv anul 1945 şi localitatea refugiului.
Mai arată martorii că refugiul s-a datorat împrejurării că mama reclamantului era evreică şi tatăl acestuia sas, fiind astfel motivaţi să se refugieze din localitatea Cojocna în localitatea Cojocna Nouă, din motive de persecuţie etnică.
Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 118 din 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2552/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2586/2008. Contencios → |
|---|
