ICCJ. Decizia nr. 2687/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2687/2008
Dosar nr. 2091/33/2007
Şedinţa publică de la 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 210 din 18 februarie 2008 a secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă excepţia de nelegalitate a licenţei de concesiune pentru exploatare nr. PP intrată în vigoare în temeiul H.G. nr. 1715/2004, excepţie invocată de Consiliul Local al Municipiului Turda în contradictoriu cu SC T.A. SA Turda, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Guvernul României, în Dosarul nr. 2621/328/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Turda.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
Prin licenţa de concesiune pentru exploatare nr. PP Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a concesionat dreptul de exploatare şi livrare în forme specifice, conform legii române, a resurselor şi rezervelor de nămol terapeutic din zăcământul Băile Turda, în favoarea SC T.A. SA.
Această licenţă de concesiune a fost aprobată prin H.G. nr. 1715/2004, iar bunurile asupra cărora SC T.A. SA Turda a dobândit licenţă au fost declarate bunuri de interes public naţional prin Legea nr. 61/1998 - în vigoare la acea dată - şi sunt menţionate ca atare şi prin Legea nr. 85/2003, astfel că aparţin Statului Român.
Constatând că au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 85/2003 şi că bunurile în discuţie nu fac parte din categoria bunurilor aflate în domeniul public al Consiliul Local al Municipiului Turda, excepţia invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost apreciată ca nefondată.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Turda, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a avut în vedere cu ocazia examinării legalităţii licenţei de concesiune nr. PP, faptul că SC T.A. SA Turda nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1998 - în vigoare la data eliberării licenţei, menţinute şi prin art. 4 din Legea nr. 85/2003.
Totodată, în opinia recurentului, analiza excepţiei de nelegalitate nu este una completă deoarece nu s-a făcut şi prin prisma art. 46 din Legea nr. 61/1998, neobservându-se astfel că titulara licenţei de exploatare nu a desfăşurat şi nu desfăşoară activitate de explorare, dezvoltare sau exploatare în sensul textului de lege menţionat.
Prin întâmpinările formulate în recurs, intimatele SC T.A. SA Turda şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale au arătat că sentinţa recurată este temeinică şi legală.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Aşa cum se poate observa din ampla argumentare a soluţiei pronunţate, judecătorii fondului au analizat toate motivele de nelegalitate invocate în legătură cu actul administrativ reprezentat de licenţa de concesiune pentru exploatare şi livrare în forme specifice a resurselor şi rezervelor de nămol terapeutic din zăcământul Băile Turda, aprobată prin H.G. nr. 1715/2004, din perspectiva normelor legale incidente.
Criticile expuse în cererea de recurs sunt nefondate şi nu vor fi primite deoarece:
Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea minelor nr. 61/1998 privesc activităţile miniere şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană juridică pentru a le desfăşura şi nicidecum condiţii necesare pentru încheierea licenţei de concesiune.
Cerinţa privind specializarea în desfăşurarea de activităţi miniere este instituită alternativ cu ipoteza organizării în acest scop a titularului licenţei de concesiune. Sub acest aspect, titularul licenţei nr. PP, la data încheierii acesteia, era organizat şi specializat în exploatarea nămolului sapropelic din Complexul Balnear „B.S.” Turda.
În privinţa îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 46 din Legea nr. 61/1998 - în vigoare la data dobândirii licenţei de către SC T.A. SA Turda - din avizele din 25 aprilie 1997şi din 17 aprilie 1998 emise de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale cu privire la preliminariile/programele de exploatare pentru anii 1997 şi 1998 a Complexului Balnear B.S. Turda (depuse de titulara licenţei) rezultă în mod clar că SC T.A. SA Turda desfăşura activităţi miniere de exploatare a rezervelor/resurselor minerale utile din complexul balnear arătat.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Turda împotriva deciziei nr. 210 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2686/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 27/2008. Contencios → |
|---|
