ICCJ. Decizia nr. 28/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 28/2008
Dosar nr. 5024/33/2006
Şedinţa publică de la 9 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 decembrie 2006, reclamanta B.E. a solicitat anularea deciziei nr. 728 din 25 mai 2006 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de restituire în natură a cotei de 29,7% din imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, strada Decebal, înscris în CF vechi nr. AA Cluj nr. top. XX, transcris în CF nr. BB Cluj nr. top. YY, reprezentând teren în suprafaţă de 254,23 m.p.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată i s-au acordat despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin convertirea titlurilor de valoare nominală pentru cota de 29,7% din imobilul preluat abuziv de către stat, deşi imobilul poate fi restituit în natură, având destinaţia de parc auto.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanţie a Serviciului Român de Informaţii, în calitate de entitate care a soluţionat notificarea reclamantei în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, precum şi cerere de arătare a titularului dreptului, cu motivarea că, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, are calitate procesuală în litigiul referitor la dreptul de proprietate, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 şi art. 3 alin. (1) pct. 56 din H.G. nr. 208/2005.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 215 din 18 aprilie 2007, prin care a respins ca nefondate atât acţiunea reclamantei, cât şi cererile pârâtei pentru chemarea în garanţie şi arătarea titularului dreptului.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 39/2004 emisă de Serviciul Român de Informaţii i-au fost acordate reclamantei despăgubiri în echivalent în cuantum de 290.336.770 ROL, reprezentând contravaloarea cotei de 29,70% din terenul situat în Municipiul Cluj-Napoca, strada Decebal, iar prin decizia contestată în cauză, s-a procedat la convertirea în titlu de plată a titlurilor de valoare nominală nevalorificate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Instanţa de fond a considerat că în procedura prevăzută de art. 29 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubiri, nu include verificarea legalităţii deciziei prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului. În acest sens, s-a arătat că prevederea legală are caracter imperativ şi comisia pârâtă nu are un drept de opţiune între a converti titlurile de valoare nominală şi a verifica legalitatea actului de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului.
Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, iar cererea de arătare a titularului dreptului a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 64-66 C. proc. civ., cu motivarea că nu există un raport juridic între comisia pârâtă şi Ministerul Finanţelor Publice în privinţa imobilului şi cauza nu are ca obiect o acţiune reală imobiliară.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei nr. 728 din 25 mai 2006.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond s-a limitat la analizarea procedurii administrative de convertire a titlurilor de valoare nominală, cu omisiunea de a face aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (4) şi art. 21 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora, secretariatul comisiei intimate trebuia să verifice dacă imobilul în litigiu este restituibil în natură şi în caz afirmativ, să emită decizie pentru restituirea bunului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea deciziei nr. 728 din 25 mai 2006 emisă de intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor după parcurgerea tuturor etapelor din procedura administrativă de convertire a titlurilor de valoare nominală deţinute de către recurenta-reclamantă.
În cadrul acestei proceduri, prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, au fost verificate informaţiile din lista titularilor titlurilor de valoare nominală, dosarul transmis de Serviciul Român de Informaţii cu nr. 8972/CC cu privire la situaţia juridică actuală a imobilului notificat, stabilindu-se convertirea în titlu de despăgubiri a titlurilor de valoare nominală deţinute de solicitant şi nevalorificate.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că trebuia verificată legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, în condiţiile în care nu a contestat în baza Legii nr. 10/2001 decizia de restituire în echivalent nr. 39 din 27 iulie 2004 emisă de Serviciul Român de Informaţii pentru acordarea de despăgubiri în cuantum de 290.336.770 ROL, reprezentând contravaloarea cotei de 29,70% din imobil şi prin cererea înregistrată din 31 octombrie 2005 la secretariatul comisiei intimate a solicitat convertirea titlurilor de valoare nominală, titlurilor în titluri de despăgubiri, depunând originalul titlurilor nevalorificate.
În consecinţă, prin necontestarea în condiţiile Legii nr. 10/2001 a deciziei de acordare a despăgubirii emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi prin cererea expresă de convertire a titlurilor de valoare nominală, deţinute şi nevalorificate, recurenta-reclamantă şi-a exprimat opţiunea pentru despăgubirile prin echivalent pentru cota de 29,70% din imobilul situat în Cluj-Napoca, strada Decebal.
Decizia emisă în această situaţie de comisia intimată este conformă prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fiind respectată procedura de acordare a despăgubirilor în baza actelor administrative definitive la data intrării în vigoare a legii, aşa cum este decizia de restituire în echivalent nr. 39 din 27 iulie 2004 emisă de Serviciul Român de Informaţii la notificarea recurentei-reclamante.
Analizând corect atât situaţia de fapt, cât şi prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, instanţa de fond a constatat în mod judicios că este lipsită de temei legal cererea recurentei-reclamante de restituire în natură a cotei–părţi de 29,70% din imobilul situat în Cluj-Napoca, strada Decebal şi că sunt neîntemeiate motivele invocate în acţiune privind nelegalitatea deciziei nr. 728 din 25 mai 2006.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 215 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 27/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 287/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
