ICCJ. Decizia nr. 2686/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2686/2008
Dosar nr. 221/42/2008
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, la 16 aprilie 2008, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 81 din 21 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 221/42/2008, solicitând admiterea recursului şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii promovate de SC G.I.E. SA Botoşani.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond, învestită cu soluţionarea cererii de suspendare, a dat mai mult decât s-a cerut, dispunând suspendarea executării actelor administrative fiscale până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei, dispoziţie prevăzută de art. 15 din Legea nr. 554/2004, în situaţia în care cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 215 C. proc. civ.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că măsura A.N.A.F., de desfiinţare a raportului de inspecţie fiscală constituie un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t), fiind de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea documentelor fiscale contestate.
Aceasta întrucât în soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei nr. 27 din 31 ianuarie 2008, A.N.A.F. a admis contestaţia pentru 19.543,52 RON, a desfiinţat raportul de inspecţie fiscală pentru 1.968.796 RON (cu obligaţia reanalizării cauzei pe aceeaşi perioadă) dar a menţinut decizia pentru 1.289.797,68 RON.
Pe de altă parte, se susţine că intimata-reclamantă poate să-şi realizeze obiectul de activitate chiar în condiţiile în care ar achita la bugetul statului sumele menţinute prin decizie, mai ales că nu s-a formulat acţiune în justiţie în anularea deciziei de impunere nr. 297 din 31 iulie 2007 şi a deciziei nr. 27 din 31 ianuarie 2008.
S-a mai făcut precizarea că SC G. a achitat o parte din sumele pentru care contestaţia a fost respinsă prin decizia nr. 27 din 31 ianuarie 2008.
De precizat că prin Ordinul de plată din 18 iunie 2008 intimata-reclamantă a achitat cauţiunea stabilită de instanţă.
Din actele cauzei Curtea constată că prin sentinţa nr. 81 din 21 martie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de SC G.E. SA din Botoşani, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani.
S-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 297 din 31 iulie 2007 şi a raportului de inspecţie fiscală din 31 iulie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului cauzei.
Instanţa de fond a reţinut că suspendarea executării actelor administrative s-a solicitat de reclamantă întrucât aceasta a susţinut că raportul de inspecţie fiscală nu este temeinic, există serioase îndoieli asupra legalităţii acestuia, ce au dus la contestarea sa de către societate, obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de organul de inspecţie fiscală sunt urmare a interpretării eronate a prevederilor legale fiscale sau comerciale, ori de aliniere la normele contabile europene, iar executarea actelor emise de pârâtă ar crea societăţii o pagubă iminentă prin imobilizarea unor surse financiare importante, ar vătăma imaginea societăţii şi ar avea ca şi consecinţă pierderea încrederii clienţilor şi a furnizorilor, precum şi a acţionarilor, firma fiind listată la BVB din 1996, bonitatea societăţii putând fi dovedită cu scrisori bancare, comportamentul fiscal al societăţii fiind corect.
Curtea de Apel Ploieşti (unde cauza a venit prin declinare de competenţă de la Tribunalul Buzău) a apreciat, în raport de actele cauzei că sunt întemeiate susţinerile reclamantei potrivit cărora obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de organele fiscale sunt rezultatul interpretării eronate a prevederilor legale, în materie fiscală, comercială, respectiv a conformităţii acestor reglementări cu legislaţia contabilă comunitară precum şi împrejurarea că prin decizia nr. 27 din 31 ianuarie 2008, A.N.A.F. a admis contestaţia administrativă formulată de SC G.I.E. SA Botoşani. S-a anulat în parte decizia de impunere, existând un caz bine justificat - în temeiul art. 2 lit. t) din art. 14 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, s-a apreciat că prin executarea silită a creanţelor stabilite prin raportul de inspecţie şi decizia de impunere s-ar vătăma petenta, deşi sumele au fost diminuate prin admiterea în parte a contestaţiei (în condiţiile în care bunuri ce aparţin patrimoniului reclamantei sunt indisponibilizate prin aplicarea sechestrului asigurator, iar reclamanta nu ar avea fonduri suficiente pentru a-şi realiza obiectul de activitate). În patrimoniul petentei s-ar produce un prejudiciu cert şi previzibil astfel încât este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente aşa cum este definită de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că reţinerea argumentelor de către instanţa de fond pentru acordarea suspendării executării actelor administrative în discuţie, este corectă, regăsindu-se în actele cauzei.
Împrejurarea că intimata-reclamantă a început să plătească deja din sumele pentru care nu s-a admis contestaţia este o dovadă de disciplină financiară şi bună credinţă iar nu de acceptare a obligaţiilor bugetare suplimentare impuse.
De altfel, după formularea cererii de suspendare, separat, intimata-reclamantă a solicitat şi anularea actelor administrative contestate. Cum însă, la data formulării cererii de suspendare a executării în cauza de faţă, acţiunea de anulare a actelor administrative nu era formulată iar întemeierea cererii de suspendare s-a făcut pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării urmează a fi acordată până la pronunţarea instanţei de fond iar nu până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei aşa cum greşit a dispus instanţa de fond în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 81 din 21 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că suspendarea deciziei nr. 297 din 31 iulie 2007 şi a raportului de inspecţie fiscală din 31 iulie 2007, ambele emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, este până la pronunţarea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2685/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2687/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
