ICCJ. Decizia nr. 3080/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3080/2008
Dosar nr. 466/59/2008
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 mai 2008, reclamantul R.C. a chemat în judecată Guvernul României, pe Primul - ministru C.P.T., pe secretarul de stat în Ministerul Justiţiei Z.P., precum şi Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Timişoara şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând anularea OUG nr. 154/2007, suspendarea executării ordonanţei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor acestui act normativ.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prevederile acestei ordonanţe prin care s-a prelungit termenul referitor la dispoziţiile privind înregistrarea şedinţelor de judecată cuprinse în Legea nr. 304/2004, până la 1 ianuarie 2009, sunt neconstituţionale, în raport de dispoziţiile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1) – (3), art. 126 alin. (2) – (5), art. 148 alin. (2) – (4) din Constituţie.
Prin sentinţa civilă nr. 161 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că acţiunea nu întruneşte cerinţele art. 1 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul de a exista o cerere principală specifică contenciosului administrativ şi anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis în baza OUG nr. 154/2007, excepţia de neconstituţionalitate trebuind să constituie o cerere secundară.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul R.C., invocând motive de nelegalitate.
Astfel, reclamantul a precizat că instanţa de fond a respins în mod nejustificat cererea sa de amânare a judecăţii şi a dat dovadă de subiectivism şi lipsă de transparenţă, hotărând să nu sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., apreciind judicios că solicitarea reclamantului de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare nu a fost temeinic motivată.
Pe fondul litigiului, soluţia de respingere a acţiunii este corectă, în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 100/2008 publicată în M. Of. nr. 375/16.05.2008, intrată în vigoare anterior introducerii cererii la instanţă.
Astfel, potrivit acestor prevederi, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Cum în litigiul de faţă anularea OUG nr. 154/2004 se cere pentru motive de neconstituţionalitate, s-a dispus în mod justificat respingerea acţiunii.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.C. împotriva sentinţei civile nr. 161 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3067/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3089/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
