ICCJ. Decizia nr. 3095/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3095/2008
Dosar nr. 1521/35/2007
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 august 2007, reclamanta M.L., prin mandatarul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea Hotărârii nr. 184 din 25 iunie 2007 emisă de pârât în dosarul nr. 168/2007 în care s-a soluţionat petiţia reclamantei, înregistrată în 4 aprilie 2007 şi obligarea pârâtului să respecte şi să aplice prevederile art. 14 şi art. 20 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în mod eronat şi cu încălcarea legii, prin hotărârea atacată, pârâtul i-a clasat dosarul constatând că ar fi vorba despre o autoritate de lucru judecat, cu toate că nu există nicio hotărâre pronunţată în cauză, care să se bucure de autoritate de lucru judecat.
A mai susţinut că şi petiţia pe care o adresa autorităţii pârâte era întemeiată, având în vedere că faptele sesizate, respectiv refuzul primarului municipiului Satu Mare (de naţionalitate maghiară) de a-i aproba reclamantei înfiinţarea unui cabinet de bioenergie, ar reprezenta o vădită discriminare, pe motive etnice, în condiţiile în care, acelaşi primar ar fi autorizat înfiinţarea unui cabinet similar pentru un alt cetăţean, tot de naţionalitate maghiară.
Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, iniţial investit cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 378/CA din 31 octombrie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât şi s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3/CA/2008 – PI din 7 ianuarie 2008, a respins acţiunea.
Curtea de Apel a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că, în raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din OG nr. 137/2000 şi cu hotărârile judecătoreşti depuse la dosar de către autoritatea pârâtă în sprijinul susţinerilor sale, hotărârea contestată în cauză este legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs reclamanta M.L. prin mandatar M.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii şi fără să aibă în vedere probele aduse de acesta în sprijinul afirmaţiilor sale.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Reclamanta - recurentă prin mandatar a solicitat instanţei de fond anularea Hotărârii nr. 184/2007 emisă de C.N.C.D. motivând că primarul municipiului Satu Mare a discriminat-o pe motiv de naţionalitate/etnie în sensul că i-a refuzat cele solicitate printr-o petiţie adresată acestuia.
Din probatoriile anexate la dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că între recurentă reprezentată de mandatarul M.C. şi municipiul Satu Mare, prin primar şi O.R.C., au existat un litigiu soluţionat irevocabil.
Pentru motivele care au stat la baza acţiunii în Justiţie, recurentul a sesizat şi C.N.C.D. acuzându-l pe primarul municipiului Satu Mare de acte discriminatorii pe motive etnice.
Prin Decizia contestată nr. 184/2007, corect autoritatea administrativă faţă de obiectul sesizării şi de soluţiile pronunţate de instanţă, a clasat dosarul în temeiul art. 20 din OG nr. 13/2000, constatându-se intervenită autoritatea de lucru judecat.
Este real faptul că cele două instituţii sesizate au competenţe diferite cu privire la măsurile adoptate, însă faţă de obiectul cauzei şi identitatea de persoane, este cert că în speţă pot fi invocate dispoziţiile art. 163 C. proc. civ.
Este de necontestat că atât instanţa de judecată cât şi C.N.C.D. au fost sesizate cu aceiaşi problemă, obiectul fiind identic la fel şi părţile, primarul nefiind reclamat ca persoană fizică ci ca primar al municipiului Satu Mare.
C.N.C.D. nu a omis să răspundă cererii adresate de recurentă, ci a răspuns apreciind că instanţele civile s-au pronunţat irevocabil cu privire la problema reclamată de recurentă, respectiv pe fondul acesteia, motiv pentru care corect C.N.C.D. a clasat dosarul conform prevederilor OG nr. 137/2000.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de M.L. prin mandatar M.C., ca nefondat conform art. 317 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.L. prin mandatarul M.C. împotriva sentinţei civile nr. 3/CA/2008 – PI din 7 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3094/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3096/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
