ICCJ. Decizia nr. 3550/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3550/2008
Dosar nr. 3977/2/2007
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 1 iunie 2007, reclamanţii C.I.D. şi C.C. au solicitat obligarea pârâţilor M.I.R.A., I.G.P.R. şi M.E.F., la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2006, precum şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţistului, care prevăd dreptul acestuia de a primi la plecarea în concediu de odihnă a unei prime de concediu precum şi dreptul poliţiştilor de a beneficia de un spor de fidelitate.
În cauză, pârâtul M.E.F. a formulat întâmpinare, invocând în principal excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive.
La rândul său, pârâtul M.I.R.A. a formulat întâmpinare, precum şi o cerere de chemare în garanţie a M.E.F.
Prin sentinţa civilă nr. 3175 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F.
A admis acţiunea formulată de reclamanţii C.C. şi C.I.D. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., I.G.P.R. şi chematul în garanţie M.E.F.
A obligat pârâţii să plătească reclamanţilor primele de concediu pentru anii 2004 - 2005 şi sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
A admis cererea de chemare în garanţie a M.E.F.
A obligat acest minister să vireze către M.I.R.A. sumele necesare plăţii acestor drepturi băneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocate de către M.E.F. În cazul acţiunilor reglementate de dispoziţiile OG nr. 38/2003, care au ca obiect drepturi salariale, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile administrative.
Calitatea procesuală pasivă a M.E.F. atât în ceea ce priveşte acţiunea, cât şi în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie este dovedită în cauză, avându-se în vedere dispoziţiile HG nr. 208/2005 care prevăd că bugetul de stat este gestionat de M.E.F., iar în eventualitatea admiterii acţiunii, pârâţii ar fi în imposibilitate de a executa hotărârea judecătorească.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, Curtea a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 60 C. proc. civ. şi în consecinţă a respins excepţia invocată de M.E.F.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut faptul că prima de concediu, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncă, nu putea fi anulată prin dispoziţiile legale care au suspendat acordarea ei. De altfel, aceste prevederi nu fac nicio referire la desfiinţarea dreptului la prima de concediu, ci numai la suspendarea acordării acestuia. Or, suspendarea exerciţiului dreptului nu înseamnă nicidecum desfiinţarea lui, atâta timp cât nicio dispoziţie legală nu prevede în mod expres înlăturarea existenţei acestuia.
În privinţa capătului de cerere privind acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, s-a apreciat că şi acesta este întemeiat, întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003, modificată şi completată, care dispun că pentru activitatea desfăşurată, se acordă poliţiştilor un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Cât priveşte cererea de chemare în garanţie a M.E.F., instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. a) coroborate cu dispoziţiile art. 35 pct. 1 şi art. 34 pct. 2 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, rolul M.E.F. este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum şi a proiectelor bugetelor locale, este evident că M.E.F., în calitate de chemat în garanţie, trebuie să vireze către M.I.R.A. sumele necesare plăţii acestor drepturi băneşti.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs M.E.F.
În motivarea recursului, a fost reiterată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a respectivei instituţii.
S-a motivat, în esenţă, că între reclamanţi şi recurent nu există niciun fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a instituţiei respective, care gestionează bugetul de stat, fapt ce nu îi conferă dreptul de a încălca legea finanţelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare.
Recurentul a invocat, de asemenea, şi excepţia inadmisibilităţii cererii prin care a fost chemat în garanţie de către M.I.R.A., motivând, în esenţă, că este inadmisibilă chemarea în garanţie a unei persoane printr-o cerere prin care se solicită cu totul altceva decât garantarea sau despăgubirea.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este întemeiat, urmând a fi admis.
Se constată faptul că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluţionat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.
Or, recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să-i vatăme pe reclamanţi într-un drept al lor ori într-un interes legitim.
Atribuţiile acordate M.E.F. în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de serviciu existând exclusiv între reclamanţi şi I.G.P.R.
În privinţa cererii de chemare în garanţie a M.E.F., Curtea constată că respectiva cerere este nefondată.
Este evidentă inexistenţa identităţii dintre ceea ce au solicitat reclamanţii pârâţilor şi ceea ce solicită pârâtul M.I.R.A. de M.E.F., în calitate de chemat în garanţie.
Se reţine faptul că cererea de chemare în garanţie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de codul de procedură civilă pentru chemarea în garanţie, atâta timp cât obiectul acesteia se întemeiază pe o altă obligaţie decât cea pe care o pretind reclamanţii pârâtului.
Dispoziţiile legale pe care îşi întemeiază pârâtul M.I.R.A. cererea de chemare în garanţie (legi ale bugetului de stat, art. 4 din Legea nr. 500/2002) nu pot fi reţinute ca temei pentru o astfel de cerere, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin OG nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligaţiilor de plată ale instituţiile publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituţiile publice.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut în mod întemeiat că suspendarea exerciţiului dreptului de a primi prima de concediu nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp pentru care exerciţiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat.
De asemenea, în ceea ce priveşte drepturile băneşti cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, se reţine că doar pentru anul 2005 a fost suspendat exerciţiul acestui drept, care se încadrează în categoria drepturilor câştigate prin lege.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor faţă de pârâtul M.E.F., pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia. De asemenea, va fi respinsă cererea de chemare în garanţie a M.E.F. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, ca fiind temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 3175 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F. şi respinge cererea de chemare în garanţie a acestuia. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3534/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3553/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
