ICCJ. Decizia nr. 3581/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3581/2008
Dosar nr.1679/109/2007
Şedinţa publică din 21 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 19/F/C din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi, respectiv de intervenientul în interes propriu, după cu urmează:
1. P.B.Ş. şi P.M., în contradictoriu cu pârâţii I.G.P.R. şi M.I.R.A., obligându-i pe aceştia din urmă la plata către reclamanţi a sumelor reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 şi prima de vacanţă pentru anii 2005 - 2007, actualizate cu indicele de inflaţie;
2. C.M., C.M., R.I., R.A., B.L.F. şi G.D., în contradictoriu cu pârâţii I.N.E.P. şi M.I.R.A., obligându-i pe aceştia din urmă la plata către reclamanţi a sumelor reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 şi prima de vacanţă pentru anii 2005 şi 2006, actualizate cu indicele de inflaţie; a fost respins capătul de cerere formulat de aceiaşi reclamanţi cu privire la prima de vacanţă pentru anul 2007;
3. O.I., M.G.D., T.D.D., U.G. şi C.V.A., în contradictoriu cu pârâţii O.R.I. şi M.I.R.A., obligându-i pe aceştia din urmă la plata către reclamanţi, respectiv către intervenient, a sumelor reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 şi prima de vacanţă pentru anii 2005 şi 2006, actualizate cu indicele de inflaţie; a fost respins capătul de cerere formulat de aceşti reclamanţi şi de intervenient cu privire la prima de vacanţă pentru anul 2007;
4. M.S.G. şi T.C.P., în contradictoriu cu pârâţii O.R.I. şi M.I.R.A., obligându-i pe aceştia din urmă la plata către reclamanţi a sumelor reprezentând prima de vacanţă pentru anul 2006; a fost respins capătul de cerere formulat de aceşti reclamanţi cu privire la sporul de fidelitate şi prima de vacanţă pentru anii 2005 şi 2007.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins capătul de cerere formulat de reclamanţi şi intervenient referitor la restituirea sumelor de bani reprezentând C.A.S. şi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.F., respingându-se acţiunea reclamanţilor şi cererea intervenientului faţă de această autoritate, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celorlalţi pârâţi, cererile de chemare în garanţie a M.E.F., precum şi excepţia necompetenţei materiale.
Pe fondul cauzei, cu privire la cererile admise, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că exerciţiul drepturilor solicitate a fost suspendat pentru anul 2005, în ce priveşte sporul de fidelitate, respectiv pentru anii 2004 - 2006, în ce priveşte prima de vacanţă, însă măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale suspendate şi, cum aceasta a încetat, drepturile respective au devenit în prezent actuale, cuvenindu-se reclamanţilor şi intervenientului în interes propriu în temeiul art. 6 şi art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală exclusiv cu privire la aspectul acordării drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu pe anul 2007, a declarat recurs pârâtul I.G.P.R., arătând că aplicarea prevederilor legale referitoare la primele de concediu a fost suspendată numai pe perioada 2004 - 2006, nu şi pe anul 2007; mai mult, arată recurentul, pentru anul 2007 intimaţii - reclamanţi au şi beneficiat de dreptul la primă de concediu, ei nefăcând dovada că au solicitat acordarea indemnizaţiei cu acest titlu pe anul 2007 şi că cererea le-ar fi fost respinsă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr exerciţiul dreptului la primă de concediu, prevăzut în favoarea intimaţilor - reclamanţi de art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, a fost suspendat succesiv, pentru anii 2004 - 2006, prin următoarele acte normative privind bugetul de stat: Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 şi Legea nr. 379/2005.
Acest raţionament a fost reţinut, de altfel, în mod corect şi de către instanţa de fond, care, în considerentele hotărârii recurate, arată că suspendarea prevederilor legale privind dreptul la primă de concediu a fost dispusă pentru perioada 2004 - 2006, că această măsură nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale suspendate şi că, odată încetată această măsură, dreptul respectiv a devenit actual.
Contrar raţionamentului susmenţionat, reţinut de instanţa de fond drept temei al admiterii cererii reclamanţilor privind prima de concediu, instanţa de fond, în mod netemeinic, a dispus obligarea pârâţilor I.G.P.R. şi M.I.R.A. la plata către reclamanţii P.B.Ş. şi P.M. a sumelor reprezentând prima de vacanţă aferentă anului 2007.
Cum prevederile legale referitoare la dreptul la primă de concediu nu au fost suspendate şi pentru anul 2007, pentru acest an dreptul respectiv li se cuvenea intimaţilor-reclamanţi în temeiul şi în condiţiile dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată.
În cauză, însă, intimaţii-reclamanţi nu au făcut dovada că au solicitat autorităţilor pârâte acordarea dreptului în discuţie pe anul 2007 şi că acesta nu le-ar fi fost acordat.
Or, potrivit art. 1169 C. civ., „Cel ce face o propunere înaintea judecaţii trebuie sa o dovedească".
Pentru considerentele arătate, constatând că soluţia instanţei de fond este greşită, în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor I.G.P.R. şi M.I.R.A. la plata către reclamanţii P.B.Ş. şi P.M. a sumelor reprezentând prima de vacanţă aferentă anului 2007, va fi admis recursul şi modificată, în parte, sentinţa atacată, în sensul înlăturării dispoziţiei susmenţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I.G.P.R. împotriva sentinţei nr. 19/F/C din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că înlătură obligarea pârâţilor I.G.P.R. şi M.A.I. (M.I.R.A.) la plata către reclamanţii P.B.Ş. şi P.M. a primei de vacanţă aferentă anului 2007.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3530/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3644/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
