ICCJ. Decizia nr. 3729/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 3729/2008
Dosar nr. 392/33/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22484 din 24 ianuarie 2008 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în perioada 02 iulie 1941 – 10 ocombrie 1945 s-a refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu Tentea, judeţul Cluj, în localitatea Mociu, din acelaşi judeţ, întorcându-se în martie 1945 în localitatea de domiciliu, situaţie dovedită cu acte de stare civilă şi declaraţii de martori.
Prin sentinţa civilă nr. 323 din 19 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta R.M., a dispus anularea Hotărârii nr. 22.484 din 24 ianuarie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 02 iulie 1941 - 4 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele existente la dosar, respectiv actele de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor U.L. şi D.I., care la rândul lor sunt beneficiare ale Legii nr. 189/2000, rezultă împrejurarea că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa din localitatea de domiciliu, urmare a persecuţiilor etnice instituite de regimul hortist, într-o altă localitate, în luna iulie 1941, întoarcerea având loc în martie 1945, fiind incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ., arătând că martorii nu au putut furniza date concrete în ceea ce priveşte refugiul reclamantului, petentul nedeţinând acte oficiale care să ateste situaţia invocată în acţiune.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor cetăţenilor români, care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din HG 127/2002 cuprinzând Normele metodologice de aplicare a OG 105/1999.
Or, din declaraţiile martorilor U.L. şi D.I., date în faţa notarului public, precum şi din înscrisurile administrate ca probă în dosar, rezultă cu certitudine că reclamanta, împreună cu familia sa, din motive etnice, s-a refugiat în anul 1941 în localitatea Mociu, din judeţul Cluj, unde a rămas până în martie 1945, când s-a întors în localitatea natală - satul Tentea.
Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Esenţial în cauză este, aşadar, faptul că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamanta şi familia sa au fost obligaţi să îşi părăsească domiciliul, refugiindu-se într-o altă localitate, iar faptul că aceasta era în vârstă de 3 luni (născută la data de 5 mai 1941) presupune stabilirea aceluiaşi domiciliu şi împărtăşirea aceleiaşi situaţii cu a părintelui său. Că schimbarea domiciliului de către părinţii reclamantei a fost determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de OG nr. 105/1999, la sfârşitul căreia reclamanta s-a reîntors în localitatea de domiciliu, respectiv, în martie 1945.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Văzând şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata - reclamantă R.M., dovedită prin chitanţa privind plata onorariului de avocat, aflată la fila 9 din dosarul acestei instanţe, înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 274 C. proc. civ. şi o va admite ca atare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimata - reclamantă R.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 323 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurentă să-i plătească intimatei - reclamante R.M. suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3727/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3788/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
