ICCJ. Decizia nr. 3529/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3529/2008
Dosar nr.2117/33/2007
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21781 din 9 iulie 2007 şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, nu există motive pentru respingerea cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, hotărârea atacată fiind netemeinică şi nelegală.
Prin sentinţa civilă nr. 293/2008 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 10 august 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că probatoriului administrat în cauză, respectiv acte de stare civilă, declaraţiile autentice ale martorilor, declaraţia martorului audiat în mod nemijlocit şi interogatoriul reclamantei, atestă cu caracter unitar refugiul acesteia din localitatea de domiciliu Diviciorii Mari, judeţul Cluj, în localitatea Mociu, judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că în concordanţă cu prevederile legale, sunt necesare două surse de informaţie care să indice aceleaşi date relativ la data de plecare, localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu, or, în speţă există o singură declaraţie.
Totodată, susţine recurenta, datele furnizate în cauza dedusă judecăţii sunt insuficiente şi contradictorii.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată, sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la filele 9 - 17 din dosarul de fond, declaraţia martorului audiat nemijlocit de instanţă, rezultă că intimata - reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Totodată, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei în ce priveşte existenţa unor date contradictorii nu pot fi reţinute, întrucât din probatoriul administrat rezultă neechivoc refugiul reclamantei din localitatea de domiciliu urmare a persecuţiilor etnice suferite, respectiv data de plecare, localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 293/2008 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3530/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
