ICCJ. Decizia nr. 3690/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3690/2008
Dosar nr. 1721/2/2007
Şedinţa publică din 24 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 6 martie 2007, reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., O.R.I. şi M.E.F., obligarea acestora la plata către membrii de sindicat a primei de vacanţă pentru anii 2004 - 2006 actualizată cu rata inflaţiei, obligarea la plata către membrii de sindicat a sporului de fidelitate pentru anul 2005 actualizat cu rata inflaţiei şi obligarea M.E.F. să aloce fondurile necesare plăţii acestor drepturi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că dreptul la prima de concediu şi dreptul la sporul de fidelitate se întemeiază pe dispoziţiile OG nr. 38/2003, iar suspendarea acordării acestora prin legi bugetare nu era de natură să afecteze decât exerciţiul drepturilor menţionate.
Pârâţii M.I.R.A. şi O.R.I. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pe motiv că acordarea drepturilor invocate de reclamant a fost suspendată prin legile bugetare.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F.
Chematul în garanţie a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive. De asemenea, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii au fost invocate dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive, M.E.F. a arătat că M.I.R.A. are calitatea de ordonator principal de credite, astfel încât nu se poate pune problema unui raport al M.E.F. cu ceilalţi pârâţi sau cu reclamantul.
Prin sentinţa civilă nr. 2068 din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât, respectiv chematul în garanţie M.E.F., ca neîntemeiate.
A admis acţiunea formulată de reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul M.I.R.A., O.R.I. şi chematul în garanţie M.E.F.
A admis cererea de chemare în garanţie.
A obligat pârâtul să plătească reclamanţilor primele de vacanţă pentru perioada 2004 - 2006 şi sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflaţie.
A obligat chematul în garanţie să aloce sumele necesare plăţii acestor drepturi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte drepturile băneşti solicitate, referitoare la prima de concediu, faptul că acordarea acestora nu poate fi anulată prin legile privind aprobarea bugetului de stat, deoarece prima de vacanţă este un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncă.
S-a mai reţinut faptul că suspendarea exerciţiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziţie legală nu i-a fost înlăturată existenţa şi nici nu s-a constatat neconstituţionalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Aceleaşi argumente au fost avute în vedere de către instanţă şi în ceea ce priveşte acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, reţinându-se dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs M.E.F., reiterând în cuprinsul motivelor de recurs excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a respectivei instituţii publice.
De asemenea, O.R.I. a declarat recurs împotriva Încheierii de şedinţă din data de 1 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în cauza de faţă, încheiere prin care instanţa de fond a respins cererile formulate de către reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A şi de către pârâtul O.R.I. privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 2068 din 11 septembrie 2007.
Analizând cele două recursuri declarate în cauză, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de normele juridice aplicabile, se constată că recursurile sunt întemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.
Având în vedere prevederile acestui text, precum şi obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de drepturi salariale, este nefondată chemarea în garanţie a unei persoane printr-o cerere prin care se solicită altceva decât garantarea sau despăgubirea.
Invocarea de către pârâtul M.I.R.A. ca temei al cererii de chemare în garanţie a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 nu poate fi reţinută, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin OG nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituţiile publice.
Obligaţiile de plată ale M.I.R.A. sau ale O.R.I., în temeiul unui titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestor doi pârâţi, fără nicio legătură cu competenţa M.E.F. în materie de buget. Chemarea în garanţie a M.E.F. nesocoteşte şi dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice care stabilesc principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.
Este lipsit de relevanţă faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite şi a proiectelor bugetelor locale.
Având în vedere cele mai sus expuse, urmează ca recursul declarat de M.E.F. să fie admis şi modificată în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie formulată împotriva respectivului minister.
De asemenea, urmează să fie admis şi recursul declarat de O.R.I. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 1 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în aceeaşi cauză, încheiere prin care au fost respinse cererile formulate de către reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A şi de pârâtul O.R.I. privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 2068 din 11 septembrie 2007.
Înalta Curte apreciază că respectivele cereri, care au ca obiect lămurirea dispozitivului sentinţei atacate cu recurs în prezenta cauză, au fost respinse în mod nejustificat de către instanţa de fond, în raport cu prevederile art. 2811 C. proc. civ.
Se constată faptul că se impunea admiterea cererilor de lămurire a dispozitivului sentinţei formulate de către pârâtul O.R.I. şi de reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A., în sensul solicitat de cele două părţi şi anume, obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti cuvenite membrilor de sindicat menţionaţi în tabelul anexat cererii de chemare în judecată.
Având în vedere considerentele prezentate, urmează ca Înalta Curte să admită recursurile declarate de M.E.F. şi de O.R.I. şi să decidă în consecinţă, în sensul celor solicitate de cei doi recurenţi urmare a recursurilor şi motivelor de recurs formulate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 2068 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat de O.R.I. din cadrul M.I.R.A. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 1 aprilie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanţie formulată împotriva M.E.F.
Modifică Încheierea din data de 1 aprilie 2008, în sensul că admite cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 2068 din 11 septembrie 2007, formulată de O.R.I., precum şi cererea de lămurire formulată de reclamant.
Lămureşte dispozitivul sentinţei în sensul că pârâţii sunt obligaţi la plata drepturilor băneşti cuvenite membrilor de sindicat menţionaţi în tabelul anexat cererii de chemare în judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3685/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3695/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
