ICCJ. Decizia nr. 3732/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3732/2008
Dosar nr. 697/64/2007
Şedinţa publică din 28 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 24 aprilie 2007 şi precizată ulterior, A.M. a chemat în judecată M.I.R.A. şi Comisia pentru Manageri Publici, solicitând obligarea acestor autorităţi publice să efectueze evaluarea performanţelor sale manageriale pentru anul 2006.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor la plata în solidar a sumei de 6.598,3 ron, reprezentând echivalentul diferenţelor salariale corespunzătoare unui salariu mai mare cu 10% faţă de cel avut în perioada 1 aprilie - 12 noiembrie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1 ianuarie 2005 - 10 mai 2006 a exercitat funcţia de manager public asistent la A.N.V., direcţia de supraveghere şi control vamal, iar ulterior la M.F.P., oficiul de plăţi şi contractare Phare, astfel cum rezultă din menţiunile operate în carnetul de muncă.
În raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale nr. 473796 din 26 ianuarie 2007, întocmit de superiorul ierarhic a primit calificativul „foarte bine", iar cu cererea depusă prin poştă la 16 februarie 2007 a solicitat efectuarea evaluării pentru anul 2006, demers rămas însă, fără rezultat, întrucât pârâţii au refuzat în mod nejustificat să se conformeze prevederilor art. 14 alin. (3), din OUG nr. 56/2004, aprobată prin Legea nr. 452/2007 şi art. 37 din anexa la HG nr. 783/2005.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Comisia pentru Managerii Publici a cerut respingerea acţiunii principale ca neîntemeiată. Totodată, în baza art. 60 şi următoarele C. proc. civ., a formulat cerere de chemare în garanţie a A.N.V., pentru ca în ipoteza admiterii acţiunii principale, această din urmă autoritate publică să fie obligată la plata sumelor de bani pretinse de reclamant cu titlu de diferenţe salariale.
Prin sentinţa civilă nr. 3F/CA din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea principală în sensul că a obligat pe pârâta secundă să efectueze evaluarea performanţelor manageriale ale reclamantului pentru anul 2006 şi să-i plătească suma de 6.598,3 ron, reprezentând echivalentul diferenţelor salariale pe perioada 1 aprilie - 12 noiembrie 2007, corespunzător unui salariu de bază mai mare cu 10% faţă de cel avut în perioada 1 ianuarie -12 noiembrie 2007.
A respins acţiunea faţă de pârâtul M.I.R.A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie.
În sfârşit, prin aceeaşi hotărâre, instanţa de fond a obligat pe pârâta secundă să-i plătească reclamantului suma de 804,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că până la data introducerii acţiunii principale, pârâta Comisia pentru Manageri Publici nu şi-a îndeplinit obligaţia legală care îi revine în privinţa evaluării performanţelor manageriale ale persoanelor care au calitatea de manager public şi nici nu i-a comunicat reclamantului A.M. Decizia de evaluare pentru anul 2006.
Pe de altă parte, întrucât Decizia de evaluare pentru anul 2005 a fost comunicată după aproape 10 luni, reclamantul a fost prejudiciat în drepturile sale salariale. Mai precis, în loc să beneficieze de sporul de 10% la salariul de bază avut la 1 ianuarie 2007, el nu a încasat sumele de bani cuvenite cu acest titlu şi culpa pentru situaţia creată aparţine pârâtei Comisia pentru Managerii Publici căreia potrivit legii îi revine obligaţia de evaluare a performanţelor manageriale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia pentru Managerii Publici.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea principală deoarece la data depunerii cererii de evaluare, situaţia evaluării reclamantului de către superiorul său ierarhic nu era definitivată din punct de vedere legal. Că, în ceea ce o priveşte, s-a aflat în imposibilitate de a desfăşura activităţile specifice procedurii de evaluare şi oricum, efectuarea unor asemenea operaţiuni nu ar fi avut în condiţiile date, un caracter legal.
În opinia recurentei, efectuarea evaluării performanţelor manageriale pentru cel de al doilea an de activitate al reclamantului este posibilă doar în raport cu atribuţiile şi responsabilităţile sporite ale managerului public promovat în grad profesional.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din menţiunile făcute în carnetul de muncă anexat în dosar, reclamantul A.M. a avut calitatea de manager public asistent în cadrul A.N.V. în perioada 1 ianuarie 2005 - 10 mai 2006.
În perioada 10 mai 2006 - 12 noiembrie 2007 el a activat ca manager asistent în cadrul M.F.P., oficiul de plăţi şi contractare Phare.
Având în vedere că Decizia de evaluare a performanţelor manageriale pentru anul 2005 i-a fost comunicată cu întârziere, respectiv la data de 10 iulie 2007 (după sesizarea instanţei cu acţiunea de faţă) de către Comisia pentru Managerii Publici, reclamantul a fost prejudiciat în drepturile sale salariale. Mai precis, A.M. nu a beneficiat de sporul de 5% (ce i se cuvenea ca urmare a promovării în gradul special) la salariul de bază avut la data de 1 ianuarie 2005.
Întrucât s-a dovedit cu probele administrate în cauză, culpa pârâtei secunde pentru emiterea cu întârziere a deciziei de evaluare, precum şi refuzul său nejustificat de efectuare a evaluării performanţelor manageriale pentru anul 2006 în mod corect prima instanţă a admis acţiunea şi a stabilit în sarcina acestei autorităţi publice, obligaţia de efectuare a evaluării şi de plată a sumei de 6.598,3 ron către reclamant, reprezentând echivalentul diferenţelor salariale pe perioada 1 aprilie - 12 noiembrie 2007.
Legalitatea şi temeinicia soluţiei recurate se confirmă însă şi prin înscrisurile noi depuse în recurs de către intimatul - reclamant A.M.
Este vorba de deciziile nr. 26 din 23 iulie 2008 şi respectiv, nr. 27 din 11 august 2008 emise de pârâta Comisia pentru Managerii Publici, cu care se atestă fără echivoc faptul că această autoritate publică a pus în executare sentinţa pronunţată în privinţa obligaţiei care îi incumbă conform art. 3 alin. (2) din OG nr. 56/2004, de a efectua evaluarea performanţelor manageriale ale reclamantului pentru anii de activitate 2006 şi 2007.
Executarea voluntară a hotărârii judecătoreşti înainte de soluţionarea recursului, face dovada recunoaşterii dreptului subiectiv al reclamantului de a cere şi obţine eliberarea deciziei de evaluare, dar şi a justeţii măsurilor dispuse de instanţă. Ea nu poate înlătura nici consecinţele patrimoniale datorate atitudinii culpabile a pârâtei secunde, manifestată prin comunicarea cu întârziere nejustificată a deciziei de evaluare pentru anul 2005 şi prin efectuarea acestei operaţiuni pentru anul 2006, abia după pronunţarea sentinţei.
Ca atare, eronat se susţine în recurs că acţiunea principală, sub aspectul ambelor capete de cerere, trebuia respinsă ca prematur formulată.
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced şi având în vedere inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia pentru Manageri Publici, secretariatul comisiei pentru manageri publici, împotriva sentinţei civile nr. 3F/CA din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3730/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3747/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
