ICCJ. Decizia nr. 3946/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3946/2008
Dosar nr. 1403/33/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal reclamantul B.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 22019 din 23 iulie 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta prin hotărârea a cărei anulare o solicită a ignorat calitatea sa de persoană strămutată.
A mai arătat că în urma Dictatului de la Viena a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu din cauza ocupării teritoriului de către autorităţile maghiare şi a persecuţiilor etnice suferite de familia sa.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivând ca martorii care au dat declaraţii în formă autentică în favoarea reclamantului au declarat fals, fără să administreze probe în sprijinul susţinerilor sale.
Prin sentinţa civilă nr. 377 din 11 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 22019 din 23 iulie 2007 a Casei Judeţene de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 se aplică reclamantului care s-a refugiat în luna martie 1941, împreună cu familia sa, urmare a persecuţiilor etnice din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
Instanţa de fond a mai reţinut că statutul de refugiat al reclamantului a fost probat prin declaraţiile autentice ale martorilor, dintre care unul are şi calitatea de refugiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât declaraţiile martorilor depuse la dosar şi declaraţia martorului audiat în cauză nu sunt probe suficiente pentru a stabili adevărul relativ la situaţia reclamantului.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
În mod corect prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 se aplică persoanei care din cauza persecuţiilor etnice s-a refugiat din localitatea de domiciliu în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
În cauză, instanţa de fond a constatat că reclamantul B.O. s-a aflat în această situaţie, fiind nevoit să se refugieze, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna martie 1941, din cauza persecuţiilor etnice instituite în urma Dictatului de la Viena. Înalta Curte observă că prima instanţă a stabilit corect statutul de refugiat al reclamantului prin aprecierea probelor administrate în cauză: declaraţiile autentificate ale martorilor, actele de stare civilă ale reclamantului şi declaraţia dată în faţa instanţei de martorul D.I., al cărui statut de persoană refugiată, atestat oficial, conferă credibilitate afirmaţiilor sale în raport cu declaraţia celuilalt martor audiat în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei este nefondat, şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 377 din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3944/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3948/2008. Contencios → |
|---|
