ICCJ. Decizia nr. 3941/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3941/2008
Dosar nr. 7471/2/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A.M., ş.a., au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata echivalentului bănesc al normei de hrană nr. 12 B pentru perioada 1 aprilie 2004 – 31 decembrie 2005, actualizată cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului până la plata efectivă, precum şi la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa de 10 puncte cu care a fost diminuat sporul pentru condiţii de pericol deosebit, pentru perioada ianuarie – decembrie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în calitate de angajaţi ai Ministerului Internelor şi Reformei Administrative au dreptul la alocaţie de hrană, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 şi HG nr. 65/2007 iar sporul pentru condiţii deosebite de care beneficiază în baza art. 21 din OG nr. 38/2003 a fost diminuat în mod nejustificat.
Prin întâmpinări, pârâţii Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Inspectoratul General al Poliţiei Române au cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâtul, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru anul 2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 1142 din 09 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a prescripţiei dreptului la acţiune pentru anul 2004 şi a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Economiei şi Finanţelor, respingând acţiunea faţă de acest pârât.
Pe fond, prima instanţă a respins acţiunea reclamanţilor faţă de ceilalţi pârâţi, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A apreciat că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind drepturile băneşti pe anul 2004 este neîntemeiată, întrucât plata acestor drepturi urma să fie efectuată în anul 2005, împrejurare în care dreptul la acţiune a fost exercitat înlăuntrul termenului general de prescripţie prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
A considerat că nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative nu este întemeiată, în raport cu calitatea acestui pârât de ordonator de credite şi de angajator al reclamanţilor.
În ce priveşte fondul cauzei prima instanţă a reţinut că potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 şi a dispoziţiilor HG nr. 65/2003, de norma de hrană nr. 12 B nu beneficiază toţi poliţiştii, reclamanţii nefăcând dovada că fac parte din categoria poliţiştilor cărora li se cuvine acest drept.
Cu privire la diferenţa de 10 procente cu care a fost diminuat sporul pentru condiţii de pericol deosebit, instanţa de fond a constatat că diminuarea s-a efectuat printr-o dispoziţie cu putere de lege (OG nr. 8/2004) fără ca ulterior să se revină la situaţia anterioară printr-o normă asemănătoare.
Totodată, prima instanţă a observat că Ministerul Economiei şi Finanţelor neavând nici calitatea de ordonator de credite şi nici pe cea de angajator faţă de reclamanţi, nu poate avea nici calitatea procesuală de pârât în cauză
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În conţinutul recursului, reclamanţii au arătat că nu există nici un motiv ca sumele de bani reprezentând echivalentul normei de hrană să fie acordate numai unor poliţişti, iar altora nu, ca urmare a dispoziţiei zilnice a şefului unităţii.
Recurenţii reclamanţi au mai susţinut că diferenţa de 10 procente reţinută de pârâţi din sporul pentru pericol deosebit nu are o justificare temeinică, fiind un drept fundamental care se încadrează în dispoziţia constituţională privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii.
Pârâtul, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanţilor ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
A menţionat că norma nr. 12 B reprezintă un supliment care se acordă pentru eforturi deosebite sau în situaţii speciale ori poliţiştilor încadraţi în unităţile ş.
subunităţile de poliţie din structura Inspectoratului General al Poliţiei Române şi că sporul pentru pericol deosebit a fost diminuat cu 10 puncte procentuale prin OG nr. 8/2004.
La rândul său, pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului reclamanţilor ca nefondat, arătând, în esenţă că, pe de o parte, sumele reprezentând norma de hrană nr. 12 B se acordă numai anumitor categorii de poliţişti iar reclamanţii nu au dovedit că ar face parte din aceste categorii şi că, pe de altă parte, sporul pentru condiţii de pericol deosebite a fost diminuat cu 10%, în mod legal, prin OG nr. 8/2004.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs şi din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, din considerentele ce urmează.
În ceea ce priveşte criticile din recurs potrivit cărora nu ar exista nici o justificare ca sumele reprezentând norma de bază nr. 12 B să fie acordate discriminatoriu doar anumitor categorii de poliţişti, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că din art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi din prevederile HG nr. 65/2993 rezultă fără echivoc împrejurarea că nu toţi poliţiştii, fără distincţie, beneficiază de drepturile băneşti reprezentând norma de hrană 12 B, ci numai cei care fac parte din categoriile de personal prevăzute în anexa HG nr. 65/2003.
Or, recurenţii-reclamanţi nu au precizat nici în ce categorie se înscriu şi nici nu au administrat probe care să ateste faptul că fac parte din categoria poliţiştilor care desfăşoară activitate de natură să le confere dreptul de a li se acorda sumele reprezentând suplimentul de hrană prevăzut de norma nr. 12 B.
În acelaşi mod, Înalta Curte observă că nici motivul de recurs relativ la împrejurarea că diminuarea sporului pentru condiţii de pericol deosebit n-ar avea o justificare temeinică, nu poate fi reţinut.
Diminuarea cu 10 procente a sporului pentru pericol deosebit s-a dispus prin OG nr. 8 din 22 ianuarie 2004, act normativ cu putere de lege, şi întrucât ulterior nu s-a revenit printr-o normă cu putere egală, în sensul restituirii diferenţelor, după diminuarea menţionată, pârâţii nu pot fi obligaţi la plata diferenţelor pretinse de reclamanţi, cum a reţinut în mod corect prima instanţă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de A.M., ş.a., împotriva sentinţei civile nr. 1142 din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3940/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3942/2008. Contencios → |
|---|
