ICCJ. Decizia nr. 3942/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3942/2008
Dosar nr. 7638/2/200.
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta, B.V., a solicitat anularea Hotărârii nr.16580/159 din 12 iulie 2007 a pârâtei, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940-06 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins, ca neîntemeiată cererea prin care a solicitat recunoaşterea sa ca beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât reclamanta s-a născut la data de 31 octombrie 1941, în timpul refugiului, iar părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului româno bulgar încheiat la Craiova în luna septembrie 1940.
Reclamanta a apreciat că întruneşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de statutul de refugiat, având în vedere că părinţii săi au suferit consecinţele persecuţiilor etnice exercitate nemijlocit şi asupra sa.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivând că reclamanta s-a născut la data de 31 octombrie 1941 în localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa, adică după mai mult de 300 de zile de la data strămutării părinţilor săi, că nu a părăsit niciodată teritoriul ţării şi că nu a făcut dovada persecuţiilor etnice pe care le invocă.
Pârâta a apreciat că persoana strămutată nu este alta decât cea care la data semnării Tratatului de la Craiova avea domiciliul pe teritoriul judeţelor menţionate în tratat şi care a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu şi să se mute pe teritoriul românesc, ca urmare a înţelegerii dintre statul român şi cel bulgar.
A mai arătat că nu pot beneficia de prevederile legii copii concepuţi după strămutare, născuţi pe teritoriul României, pe considerentul că au suferit privaţiuni din cauza statutului de strămutaţi pe care l-au avut părţii lor şi că dacă legiuitorul ar fi intenţionat acest lucru l-ar fi prevăzut în mod expres în lege.
Prin sentinţa civilă nr. 276 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 16580/159 din 12 iulie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 21 octombrie 1941-6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele.
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile legale persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
A mai apreciat că efectele strămutării sau răsfrânt şi asupra reclamantei întrucât aceasta a suferit aceleaşi privaţiuni ca şi părinţii săi, Legea nr. 189/2000 nefăcând nici un fel de distincţie în sensul înlăturării de la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 lit. c) a copiilor născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu, sau a celor concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părţilor în acea localitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând admiterea acţiunii şi modificarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că cererea reclamantei a fost respinsă prin Hotărârea 16580/159 din 12 iulie 2007 deoarece reclamanta s-a născut la data de 31 septembrie 1941 în localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa, după mai mult de 300 de zile de la data strămutării părinţilor săi şi nu a fost persecutată etnic.
Recurenta a apreciat că nu pot beneficia de dispoziţiile legii copiii concepuţi după strămutare, născuţi pe teritoriul României.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, din consideraţiile ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că reclamanta s-a născut la data de 31 octombrie 1941 în localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa, unde părinţii săi au fost strămutaţi, astfel că efectele strămutării s-au răsfrânt şi asupra sa, de la data naşterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menţionată.
În mod corect a observat prima instanţă că Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. c), în sensul de a stipula în mod expres că nu pot beneficia de prevederile legii copiii concepuţi şi născuţi după strămutarea părinţilor, astfel cum consideră în mod eronat pârâta.
De altfel, deşi susţine această teză, totuşi în cuprinsul motivelor de recurs recurenta-pârâtă recunoaşte că „Fără îndoială, efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi s-au răsfrânt şi asupra copiilor născuţi după strămutarea părinţilor…
| ← ICCJ. Decizia nr. 3941/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3943/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
