ICCJ. Decizia nr. 4082/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4082/2008
Dosar nr. 138/42/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 85 din 31 martie 2008, pronunţată în dosarul nr. 138/42/2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC I.C. SRL Ploieşti în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Prahova şi A.N.A.F., D.G.S.C.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că la data de 10 mai 2005 s-a încheiat contractul de consultanţă nr. 5-1612/2005, între SC M.C.L., în calitate de consultant şi reclamantă, în calitate de beneficiar.
La data de 7 februarie 2006 s-a încheiat contractul de prestări servicii marketing nr.2-3427/2006 între SC S.T.L., în calitate de prestator, şi reclamantă, în calitate de beneficiar.
Urmare a controlului fiscal efectuat pentru perioada 16 februarie 2004-31 decembrie 2006 se emite Decizia de impunere nr.651 din 28 iunie 2007 contestată în prezenta cauză.
Instanţa de fond a mai reţinut că, potrivit art. 21 alin. (1) şi (2) lit. i) din Legea nr. 571/2003, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii.
Nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte.
Potrivit pct. 48 din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a legii nr. 571/2003 pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.
În speţă, instanţa de fond a constatat că realitatea prestărilor de servicii în sumă de 501.444 lei, respectiv 3.851.4000 lei nu a putut fi verificată neexistând documente prin care să se confirme efectuarea serviciilor, iar factura a fost acceptată fără o documentaţie de control corespunzătoare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta susţine că art. 21 alin. (1) Cod fiscal prevede o singură condiţie pentru considerarea unei cheltuieli ca fiind deductibilă, şi anume efectuarea ei în scopul realizării de venituri.
Organul fiscal, în opinia recurentei, consideră că aceasta nu reprezintă o condiţie necesară şi suficientă, ci societatea trebuie să facă dovada că această cheltuială este aferentă unui venit. la opinia organului fiscal s-a raliat şi instanţa de fond.
Recurenta consideră că acest punct de vedere este greşit, deoarece legea vorbeşte de scopul obţinerii de venit, iar nu de obţinerea efectivă a sa.
Recurenta critică şi susţinerea instanţei de fond în ceea ce priveşte împrejurarea că societatea nu a făcut dovada cu documente a realităţii şi legalităţii serviciilor.
Recurenta arată că a îndeplinit şi această condiţie, deoarece este justificată necesitatea prestării serviciilor de consultanţă şi marketing, au fost încheiate contracte în acest sens, contractele încheiate cuprind datele prevăzute de art. 48 din HG nr. 44/2004.
Deşi facturile emise au fost acceptate de recurentă, nu au fost achitate până la data controlului, dar împrejurarea nu face ca aceste cheltuieli să fie menţionate în contabilitate ca fiind nedeductibile, reprezintă un alt motiv de critică a sentinţei de fond.
Conform reglementărilor naţionale europene, efectele tranzacţiilor şi ale evenimentelor sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat şi plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond când a respins acţiunea reclamantei-recurente a avut în vedere două argumente:
1. societatea nu a făcut dovada cu documente care să ateste realitatea şi legalitatea serviciilor prestate de prestatorul extern;
2. materialele întocmite de societăţile prestatoare de servicii se regăsesc şi pe internet, astfel încât nu se poate susţine că acestea au fost întocmite în mod special pentru reclamantă, conţinând aspecte teoretice şi nu practice cu trimitere expresă şi directă la pieţele prospectate.
Recurenta consideră că a justificat necesitatea serviciilor prestate.
Prin contractele încheiate, prestatorii se obligau să asigure: consultanţă de afaceri în domeniul comerţului pe piaţa din Serbia, Bulgaria şi Macedonia cu produse destinate dezvoltării reţelelor de distribuţie a carburanţilor; consultanţă de afaceri privind înregistrarea sistemelor operaţionale privind comerţul în Serbia; consultanţă privind legislaţia specifică de operare; reprezentarea intereselor de afaceri prin organizarea şi administrarea sistemului relaţional necesar beneficiarului pentru a opera cu succes în Serbia; medierea de relaţii directe de afaceri; cercetarea pieţei din Bulgaria şi Macedonia în vederea identificării oportunităţilor de afaceri; asigurarea cadrului premergător demarării şi desfăşurării relaţiilor comerciale cu potenţialii parteneri de afaceri din Bulgaria şi Macedonia etc.
Conform art. 48 din HG nr. 44/2004, justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin:
- situaţii de lucrări;
- procese-verbale de recepţie;
- rapoarte de lucru;
- studii de fezabilitate, de piaţă sa.
- orice alte materiale corespunzătoare.
Recurenta-reclamantă nu a prezentat nici un documente care să justifice prestarea efectivă a serviciilor.
Mai mult, materialele întocmite de societăţile prestatoare se regăsesc şi pe internet.
Rezultă astfel în mod categoric că una dintre condiţiile impuse de legislaţia în vigoare şi anume aceea a realităţii prestaţiei, nu este îndeplinită, pentru ca o atare cheltuială să fie considerată deductibilă, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală.
Celelalte susţineri din motivele de recurs nu au fost reţinute prin sentinţa recurată, astfel încât critica nu are legătură cu considerentele hotărârii.
Faţă de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.C. SRL Ploieşti, judeţul Prahova împotriva sentinţei civile nr. 85 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4080/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4091/2008. Contencios → |
|---|
