ICCJ. Decizia nr. 4095/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4095/2008
Dosar nr. 4487/2/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., anularea procesului verbal nr. 1499 din 16 martie 2007 şi a dispoziţiei obligatorii nr. 310.269 din 19 martie 2006.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în cazurile terenurilor administrate de aceasta, nu se pot aplica regulile generale de inventariere stabilite prin Legea nr. 82/1991 şi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 753/2004, ci prevederea specială, în speţă Legea nr. 268/2001.
Reclamanta a invocat prevederile art. 7 din acest act normativ, susţinând că, începând cu anul 2004, a înaintat Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale spre analiza şi avizare un proiect de Hotărâre de Guvern privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor cu destinaţie agricolă din administrarea ADS, însă, MADR nu a formulat nici un răspuns la această solicitare.
Referitor la suma de 2.494.352,55 lei, reprezentând redevenţă şi penalităţi aferente pentru care nu au fost emise facturi la termenele scadente, reclamanta a arătat că reprezintă preţul exploatării unor terenuri in anii 2000-2003, in baza unor contracte reziliate sau încetate. Aceste debite au fost în parte achitate, au făcut obiectul unor litigii sau se află în curs de executare silită; preţul exploatării unor terenuri în baza unor contracte încheiate în perioada 2000-2002, ai căror concesionari au intrat în faliment şi la care ADS s-a înscris la masa credală fără să emită facturi, creanţele ADS nefiind contestate.
Referitor la neîncheierea unui act adiţional la contractul de concesiune nr. 37 din 21 ianuarie 2002 cu SC H.D. SA din Brăila, de diminuare a suprafeţei concesionate cu 16 ha, reclamanta a arătat că terenul respectiv reprezintă sere, active cumpărate de SC R.C. SRL pentru care s-a încheiat contract de concesiune cu MAIA. In fişele de evidenţă a terenurilor, cele 16 ha aparţin domeniului privat al statului şi evidenţiate pe SC H.S. SA, unitatea respectivă fiind doar unitate statistică de înregistrare şi raportare.
Referitor la Cap. III, pct. 3.1 din procesul verbal de control financiar reclamanta a precizat că din suprafaţa de 126.769,27 ha, liberă de contract la 30 noiembrie 2006, suprafaţa de 57.545,96 ha se regăseşte în Insula Mare a Brăilei, unde contractul de arendă a fost reziliat, iar în prezent există litigii pe rol care nu permit organizarea procedurilor de contractare.
Totodată, a mai arătat reclamanta, există suprafeţe de teren pentru care au fost organizate proceduri de contractare, însă acestea au fost suspendate prin ordonanţă preşedinţială, iar unele suprafeţe de teren cu destinaţie agricolă erau şi mai sunt acoperite de ape în urma inundaţiilor din anul 2005-2006.
Suprafaţa necontractată, care îndeplineşte condiţiile legale pentru contractare, provine din dinamica procesului de derulare a contractelor, având în vedere că, pe de o parte, au loc proceduri de contractare, iar, pe de altă parte, au loc rezilieri de contracte pentru nerespectarea de către arendaşi sau concesionari a unor clauze contractuale.
Referitor la pct. a.2, contractul de asociere în participaţiune nr. 108/2004 încheiat cu SC S. SRL Dăbuleni judeţul Dolj, reclamanta a susţinut ca actul de concesiune nr. 231 din 21 aprilie 2000 încheiat în temeiul dreptului de preemţiune cu SC S. SRL , a încetat.
Prin numirea lichidatorului judiciar SC A. SA Craiova, conducerea SC A.G. SA Dăbuleni s-a schimbat, iar prevederile art. 145 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, nu au aplicabilitate in acest caz.
A mai menţionat reclamanta că nu se putea încheia un act adiţional la contractul de concesiune, întrucât la 19 aprilie 2001 a fost deschisă procedura prevăzută de Legea 64/1995.
In ceea ce priveşte constatarea referitoare la facturi neemise pentru redevenţa integral datorată rezultând din fişa clientului SC A.M.K. SA Tulcea pentru perioada 2000-2004, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 155 Cod fiscal şi a arăta ca la data de 5 martie 2004 societatea sus menţionata a intrat in faliment, iar ADS s-a înscris la masa credală cu suma de 919.929, 30 lei, astfel încât nu se mai justifica emiterea unei facturi de 221.739, 22 lei in timpul controlului.
Cu privire la contractul de arendă nr. 95 din 8 septembrie 2005 încheiat cu d-nul M.G., reclamanta a precizat că, după adjudecare, Serviciul administrare terenuri a întâmpinat dificultăţi urmare a nivelului deosebit de mare al arendei la care avut loc adjudecarea, arendaşul refuzând în primă instanţă semnarea contractului.
Plata avansului de 20% din nivelul arendei s-a efectuat în valută, iar la convertirea acesteia în lei, s-a constatat că suma achitată nu acoperă cuantumul stabilit de ADS.
Reclamanta a arătat că a întreprins toate demersurile posibile pentru recuperarea creanţelor izvorâte din contractul de arendă şi în vederea rezilierii acestui contract.
Referitor la încheierea de către ADS a contractului de asociere nr. 102 din 12 august 2004 cu SC C.L. SRL, reclamanta a menţionat că toate contractele de asociere în participaţiune sunt însoţite de o fişă de fond funciar în care erau specificate categoriile de folosinţă, precum şi localizarea terenurilor.
Prin Sentinţa nr. 2493 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în termenul prevăzut de Legea nr. 268/2001 a fost efectuată doar inventarierea scriptică a terenurilor, pe baza registrelor cadastrale, fără a se efectua inventarierea faptică, prin măsurarea suprafeţelor în speţă, astfel încât suprafeţele declarate în protocoale nu coincid categoriei de folosinţă reală.
Instanţa a constatat că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei în sensul că a depus toate diligentele necesare în scopul delimitării patrimoniului aflat în administraţie, aceste susţineri nefiind dovedite.
Totodată instanţa a apreciat că susţinerile reclamantei relative la suma de 2.494.352,55 lei, redevenţe aferente contractelor de concesiune, sunt generale şi nu fac referire la cazuri concrete care să constituie caz fortuit exonerator de răspundere.
Relativ la contractul de concesiune nr. 37 din 21 ianuarie 2002, reclamanta nu a depus la dosar actele invocate, nedovedind o situaţie de fapt contrară celei reţinute prin procesul verbal şi anume, lipsa unui act din care să rezulte diminuarea suprafeţei de 1121 ha cu cele 16 ha.
În ce priveşte criticile reclamantei formulate relativ la capitolul III pct. 3.1 din procesul verbal de control, prima instanţă a motivat că apărările reclamantei nu influenţează constatările echipei de control, iar susţinerile formulate prin acţiune nu sunt dovedite.
Referitor la contractul de asociere în participaţiune nr. 108/2004 încheiat cu SC S. SRL Dăbuleni, prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada susţinerilor privitoare la schimbarea conducerii SC A.L. Dăbuleni şi nici a celor privind lipsa culpei în supravegherea modului de respectare a contractului, în condiţiile intervenirii unor împrejurări exterioare.
Instanţa a apreciat de asemenea că nu pot fi reţinute apărările reclamantei relative la redevenţa rezultând din fişa clientului SC A.M.K. SA Tulcea, întrucât acestea nu sunt de natură să înlăture constatările raportului de control referitore la modul defectuos de urmărire a contractelor de concesiune încheiate, la contractul nr. 382/2006 nefiind aplicată clauza de reziliere, facturile nefiind emise sau emise cu întârziere.
In ce priveşte celelalte argumente invocate. instanţa a constatat că acestea nu au fost susţinute cu vreun element probatoriu, iar, în ce priveşte contractul de asociere nr. 102 din 12 august 2004, a apreciat că întocmirea fişei de fond funciar nu exonerează autoritatea de obligaţia de a cuprinde în contract menţiunea referitoare la amplasarea suprafeţei de teren ce face obiectul contractului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenţia Domeniilor Statutului, fără a indica motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
Recursul este o copie a acţiunii cu care a fost sesizată instanţa de fond, nefiind arătate care sunt motivele pentru care recurenta apreciază că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, fiind reluate în fapt criticile şi susţinerile formulate în calea administrativă de atac şi în acţiune.
Astfel referitor la constatările procesului verbal al A.N.A.F. nr. 1499 din 16 martie 2007 privind inventarierea terenurilor agricole din domeniul public şi privat al statului susţine recurenta-reclamantă că pentru terenurile administrate de A.D.S. nu se pot aplica regulile generale de inventariere stabilite prin Legea nr. 82/1991 şi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1753/2004 ci o prevedere legală specială, respectiv Legea nr. 268/2001 cu modificările şi completările ulterioare.
Referitor la suma totală de 2.494.352,55 lei reprezentând redevenţe şi penalităţi aferente pentru care nu au fost emise facturi la termenele scadente susţin recurenta ca în timpul controlului s-a facturat suma de 2.225.893,52 lei iar suma de 2.494.352,55 lei nefacturată reprezintă preţul exploatării unor terenuri în anii 2000-2003, în baza unor contracte reziliate sau încetate, în aceeaşi perioadă, debite ce au fost în parte achitate sau au făcut obiectul unor litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti sau se află în curs de executare silită precum şi preţul exploatării unor terenuri în baza unor contracte încheiate în perioada 2000-2002 ai căror concesionari au intrat în faliment şi la care ADS s-a înscris la masa credală fără să emită facturi.
Referitor la constatările echipei de control privitor la neîncheierea unui act adiţional la Contractul de concesiune nr. 37 din 21 ianuarie 2002 cu SC H.S. SA din Brăila, de diminuare a suprafeţei concesionate cu 16 ha, care făceau obiectul contractului de concesiune încheiat cu SC R.C. SRL, respectiv că nu se cunoaşte cu claritate situaţia juridică a celor 16 ha teren, instanţa de fond apreciază ca ADS nu a dovedit o situaţie de fapt contrara celei reţinute prin procesul-verbal dar nu a analizat in concret daca in aceasta situaţie subscrisa a procedat sau un in conformitate cu dispoziţiile legale.
Faţă de constatarea din procesul verbal de control financiar întocmit de către A.N.A.F., la Cap.III "Modul de Administrare si Contractare a Terenurilor pe Categorii de Folosinţa", pct. 3.1, instanţa de fond consideră susţinerile formulate prin acţiune ca nedovedite, fără a preciza in fapt si in drept „nedovedirea" celor învederate de ADS.
Referitor la pct. A.2. „Cu privire ia contractul de asociere în participaţiune nr. 108/2004 încheiat cu SC S. S.R.L Dăbuleni, jud. Dolj", precizează recurenta că această societate a încheiat cu ADS, in data de 25 aprilie 2000, contractul de concesiune în temeiul dreptului de preemţiune înregistrat sub nr. 231 si nu SC S. SRL Dăbuleni.
Diferenţa dintre fişa de calcul a redevenţei şi fişa clientului în sumă de 221.739,22 lei reprezintă facturi neemise pentru redevenţa integral datorată", însă la data de 5 martie 2004 SC A.M.K. SA a intrat în faliment, iar ADS s-a înscris la masa credală cu suma de 919.929,30 lei, astfel încât nu se mai justifică emiterea unei facturi în valoare de 221.739,22 lei în timpul controlului.
Referitor la aprecierile reprezentanţilor A.N.A.F. privind lipsa de preocupare a agenţiei pentru perfectarea actelor adiţionale, menţionează faptul că actele adiţionale la contracte se întocmesc atunci când există temeiuri legale şi nu atunci când există solicitări din partea concesionarului fără a avea temeiuri legale.
Cu privire la contractul de arendă nr. 95/2005 încheiat cu M.G. în mod greşit instanţa a reţinut că apărările sunt formulate fără vreun element probatoriu deşi a depus la dosarul cauzei fotocopii după: H.C.A. nr. 15 din 3 august 2005, H.C.A. nr. 17 din 7 septembrie 2005, procesul verbal de adjudecare si factura fiscală nr. 5151053 din 27 septembrie 2005; adresa nr. 74018 din 5 aprilie 2006; adresa nr. 80608 din 24 august 2006; adresa nr. 83487 din 26 octombrie 2006; adresa nr. 80497 din 16 august 2006; adresa nr. 83487 din 15 noiembrie 2006; adresa nr. 74018 din 17 aprilie 2006, ordinul de poprire nr. 52067 din 12 septembrie 2006.
Referitor la încheierea de către Agenţia Domeniilor Statului, a contractului de asociere nr. 102 din 12 august 2004, cu SC C.L. S.R.L., instanţa a reţinut că întocmirea fisei de fond funciar, document intern, unilateral, nu exonerează autoritatea de obligaţia de a cuprinde în contractul de asociere în participaţiune menţiunea referitoare la amplasarea suprafeţei de teren ce face obiectul contractului.
Arată recurenta că la încheierea contractelor primează art. 969 C. civ. sens în care părţile de comun acord stabilesc termenii şi condiţiile încheierii contractelor şi deci nu există o dispoziţie legală care să oblige subscrisa la inserarea în contracte a menţiunilor referitoare la amplasarea suprafeţei de teren ce face obiectul contractului.
Intimata A.N.A.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 2493 din 16 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Arată intimata că susţinerile recurentei nu sunt de natură să ducă la modificarea hotărârii, iar în această cale de atac nu sunt invocate documente noi cu care să-şi susţină cererea de recurs.
Recursul este nefondat şi a fost respins pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă a contestat în contencios administrativ cele nouă constatări şi măsuri stabilite prin procesul verbal de control financiar nr. 5002 din 16 martie 2007 (1499 din 16 martie 2007) respectiv prin dispoziţia obligatorie nr. 310269 din 19 martie 2007 întocmită de D.C.F. din cadrul A.N.A.F., iar instanţa de fond a respins acţiunea răspunzând punctual la criticile formulate prin acţiune.
În mod corect s-a constatat că reclamanta reiterează prin acţiune criticile formulate pe calea contestaţiei administrative prealabile şi nu administrează probe în susţinerea cererii sale prin care contestă cele două acte emise de intimată.
Prin motivele de recurs recurenta nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate şi reia aceleaşi susţineri din acţiunea şi calea administrativă de atac şi, mai mult, deşi arată că anexează anumite acte la cererea de recurs (corespondenţa purtată a MADR fila 4 recurs) recurenta nu depune alte documente noi cu care să-şi susţină cererea de recurs conform art. 305 C. proc. civ.
Analizând sentinţa recurată sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., se constată că instanţa de fond a reţinut în concordanţă cu prevederile legale incidente cauzei, în mod corect situaţia de fapt pe baza căreia a constatat că reclamanta nu a făcut dovada susţinerii că actul administrativ atacat nu este temeinic şi legal.
Critica legată de aspectul privind inventarierea terenurilor din domeniul public şi privat al statului este nefondată, reclamanta având obligaţia de a inventaria terenurile cu destinaţie agricolă şi cele deţinute în administrare de alte instituţii.
Principalele constatări ale organului de control au fost acelea că recurenta-reclamantă a efectuat doar inventarierea scriptică a terenurilor, pe baza registrelor cadastrale, fără a efectua şi inventarierea faptică, prin măsurarea suprafeţelor ce au făcut obiectul protocoalelor de preluare, precum şi faptul că în aceste protocoale suprafeţele declarate nu coincid categoriei de folosinţă reale, conform art. 20 din Legea nr. 268/2001 potrivit regulilor din Legea nr. 82/1991 şi a Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1753/2008.
Instanţa de fond analizând apărarea formulată de reclamantă privind diligenţele pe care le-a făcut începând cu anul 2004 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor cu destinaţie agricolă din administrarea ADS, a constatat în mod corect că nu este dovedită.
Mai mult deşi susţine că prevederile legale indicate în actele de control nu-i sunt aplicabile recurenta nu aduce argumente convingătoare în acest sens.
Cu privire la suma totală de 2.494.352,55 lei reprezentând redevenţa şi penalităţile aferente pentru care nu au fost emise facturi la termenele scadente, recurenta susţine că în timpul controlului din această sumă a fost facturată suma de 2.225.893,52 lei, arătând şi din ce provine aceasta.
Această susţinere nu este de natură a modifica soluţia primei instanţe având în vedere că suma reţinută ca nefacturată este de 2.494.352,55 lei la data controlului, urmând a se regla ceea ce s-a facturat în timpul controlului sau ulterior acestei date cu suma constatată în actul de control.
Referitor la aspectul privind neîncheierea unui act adiţional la contractul de concesiune nr. 37 din 21 ianuarie 2002 cu SC H.S. SA, de diminuare a suprafeţei concesionate cu 16 ha, respectiv la faptul că nu se cunoaşte situaţia juridica a acestei suprafeţe, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a depus la dosar actele invocate iar fisele de evidenta si contractul de concesiune cu MAIA nu dovedesc o situaţie de fapt contrara celei reţinute de inspecţia fiscala, respectiv lipsa unui act din care să rezulte diminuarea suprafeţei de 1121 ha cu 16 ha.
Recurenta, cu privire la această constatare, face referiri generale fără a formula critici concrete împotriva hotărârii ce a reţinut faptul că nu s-a făcut dovada diminuării suprafeţelor de 1121 ha ce face obiectul concesiunii cu SC H.S. SA, cu cele 16 ha, pentru care organele de control au reţinut că nu rezultă cu claritate statutul juridic al acestei suprafeţe de teren, ce a fost dată în exploatare, atât SC H.S. SA cât şi către SC R.C. SRL
Faţă de constatările organului de control în procesul verbal de control financiar Cap.III „Modul de administrare şi contractare a terenurilor pe categorii de folosinţă", pct. 3.1, recurenta invocă o serie de aspecte care nu sunt de natură a schimba hotărârea primei instanţe, fiind analizate în procedura administrativă, când s-a constatat că agenţia a înregistrat în fiecare an o pondere mare a terenurilor libere de contract din suprafaţa administrată, ceea ce a influenţat în mod direct modul de realizare a veniturilor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli.
În condiţiile în care suprafaţa de teren aflată în administrare a scăzut, procentul de suprafaţă necontractată s-a menţinut la nivel ridicat, fiind arătate în actul administrativ şi cauzele care au condus la această situaţie, cauze necontestate de recurentă.
Ca urmare a acestor constatări, organul de control a prevăzut ca dispoziţie obligatorie măsura nr. 4 potrivit căreia Consiliul de Administraţie va analiza periodic gradul de contractare a terenurilor aflate în administrare precum şi modul de recuperare a redevenţei, măsură contestată însă fără a se dovedi care este vătămarea care i s-a produs prin această dispoziţie.
Referitor la situaţia contractului de asociere in participaţiune nr. 108/2004, încheiat cu SC S. SRL, organele de control financiar au constatat că recurenta-reclamantă a urmărit formal modul de respectare a clauzelor contractului de concesiune si nu au luat masuri ferme în cazul nerespectării acestora. De asemenea, a încheiat in mod discreţionar contractul de asociere in participaţiune cu SC S. SRL in condiţiile in care existau si alte oferte pentru suprafaţa neutilizată.
Este real că la data de 25 aprilie 2000, ADS în calitate de concedent a încheiat cu SC A. Dăbuleni judeţul Dolj în calitate de concesionar contractul de concesiune, pe drept de preemţiune nr. 231 şi că prin sentinţa civilă nr. 127/2004 în dosarul nr. 16/F/2001 conform prevederilor Legii nr. 64/1995 republicată s-a deschis faliment faţă de această societate şi s-a numit lichidator judiciar SC A. S.A. Craiova, judeţul Dolj.
La data de 26 august 2004 SC A. SA Dăbuleni a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 108 cu SC S. SRL(reprezentată în calitate de administrator de S.I., care este în acelaşi timp directorul general al SC A. SA). ADS s-a înregistrat în tabelul creditorilor SC A. SA cu o creanţă în sumă totală de 10.996.074.569 RON.
Organul de control a reţinut a reţinut că ADS, recurenta-reclamantă, a urmărit formal modul de respectare a clauzelor din contractul de concesiune nr. 231/2000 şi nu a luat măsuri ferme pentru recuperarea debitelor precum şi faptul că a încheiat în mod discreţionar contractul de asociere în participaţiune cu SC S. SRL în condiţiile în care existau şi alte oferte pentru suprafaţa neutilizată.
Faţă de aceste constatări recurentei i s-a reţinut întemeiat o culpă în supravegherea modului de respectare a contractului şi acumularea unui debit aşa de mare precum şi în modul de încheiere a contractului de asociere în participaţiune cu administratorul SC S. SRL, care în acelaşi timp a fost administrator al SC A. SA Dăbuleni, căreia i se ridicase dreptul de administrare prin deschiderea falimentului, însă în fapt nu s-a făcut dovada schimbării conducerii acestei societăţi aflate în faliment.
În ceea ce priveşte constatarea organului de control financiar referitoare la facturi neemise pentru redevenţa integral datorată rezultând din fişa clientului SC A.M.K. SA, pentru perioada 2000-2004, instanţa de fond a reţinut in mod corect faptul că aceste susţineri nu sunt de natură să înlăture constatările controlului financiar referitoare la modul defectuos de urmărire a contractelor de concesiune încheiate.
În ceea ce priveşte contractul nr. 382/2006, nu este aplicabilă clauza de reziliere, respectiv neemiterea de facturi sau emiterea cu întârziere.
Referitor la aprecierile reprezentanţilor A.N.A.F. privind lipsa de preocupare a agenţiei pentru perfectarea actelor adiţionale, arată recurenta că actele adiţionale la contracte se întocmesc numai atunci când există temeiuri legale, fără a se face trimitere la un caz concret, pentru a putea fi analizat de instanţa de judecată.
Menţionează recurenta că procedează în acest sens în toate cazurile, fiind irelevant să se facă trimitere la un contract anume în acest context, susţinere ce nu poate fi reţinută ca un argument de natură să modifice hotărârea primei instanţe.
Cu privire la contractul de arendă nr. 95/2005 încheiat cu M.G., recurenta face trimitere la faptul că a depus o serie de acte, respectiv copiii după HCA nr. 15/2005, nr. 17/2005, procesul verbal de adjudecare, factura fiscală nr. 5151053/2005, Ordinul de poprire nr. 52067/2006 şi mai multe adrese fără a arăta în ce fel prin aceste documente înlătură susţinerile organului de control care a reţinut că ADS nu a respectat procedura de concesionare a terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în administrarea sa, prin transmiterea cu întârziere de 6 luni a contractului la Direcţia Executări Contracte.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la contractul de asociere nr. 102 din 12 august 2004 încheiat cu SC C.L. S.R.L. privind localizarea terenului ce face obiectul contractului prin fişa de fond funciar, acestea nu pot fi reţinute întrucât această fişă reprezintă un document intern iar concesiunea terenului nu se putea face fără ca în contract să fie trecute menţiuni cu privire la amplasarea suprafeţei de 10,08 ha ce a făcut obiectul convenţiei conform art. 969 C. civ., iar fişa de fond funciar este un act unilateral şi nu bilateral convenit de ambele părţi ale contratului de asociere.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei nr. 2493 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4091/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4102/2008. Contencios → |
|---|
