ICCJ. Decizia nr. 4091/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4091/2008
Dosar nr.27139/3/200.
Şedinţa de la 13 noiembrie 200.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1019 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării acţiunii formulată de reclamanta Editura Didactică şi Pedagogică R.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, având ca obiect anularea deciziei nr. 3960 din 5 februarie 2007 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă plângerea sa împotriva procesului verbal de control financiar din 6 decembrie 2006.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cu împrejurarea că în cauză se contestă un act de control fiscal prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale ce depăşesc suma de 500.000 lei.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1545 din 20 mai 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a, şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă ce se constată a fi ivit.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie acţiunea în anulare a procesului-verbal de control financiar şi a deciziei pronunţate în soluţionarea plângerii prealabile, însă actul de control financiar nu constituie un act administrativ fiscal de impunere, ci de constatare, întrucât în urma constatărilor s-au dispus măsuri care constituie obligaţii de a face, iar nu de a da, neimpunându-se obligaţii de plată a taxelor şi impozitelor într-un anumit cuantum, valoarea debitelor urmând a se stabili după executarea măsurilor dispuse prin actul de control.
Având în vedere că în cauză nu se aplică criteriul valoric, în raport cu calitatea de autoritate publică locală a emitentului actului contestat, instanţa a concluzionat că este atrasă incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) teza I C. proc. civ., care dispune în sensul că tribunalul are competenţa judecării pricinii în primă instanţă.
În soluţionarea conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti pentru următoarele considerente:
În cererea de chemare în judecată a fost contestat procesul-verbal de control financiar şi Decizia emisă prin soluţionarea plângerii prealabile formulate de reclamantă.
Prin procesul-verbal de control financiar au fost făcute constatări şi s-au stabilit măsuri, dar, aşa cum chiar reclamanta a obiectat în plângerea prealabilă, nu s-a efectuat un control fiscal conform OG nr. 92/2003, cu modificările ulterioare.
Şi intimata-pârâtă, în Decizia nr. 3960 din 5 februarie 2007, a arătat că pentru sumele reprezentând venituri neînregistrate, TVA, activitatea de inspecţie fiscală este învestită să se pronunţe dacă regia avea obligaţia să înregistreze veniturile şi T.V.A.-ul aferent.
Se poate observa că prin procesul verbal de control financiar au fost stabilite obligaţii de a face iar în cuprinsul acestuia au fost făcute constatări privind execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, administrarea şi gestionarea resurselor materiale şi financiare şi respectarea disciplinei financiar-contabile, calitatea managementului.
Atât controlul cât şi procesul-verbal de control financiar au fost efectuate în baza Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 889/2005 prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, iar controlul financiar se efectuează în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat, dar de regulă, controlul financiar precede inspecţia fiscală.
Prin urmare, pentru că prin procesul-verbal de control financiar nu au fost stabilite sume de plată sau contribuţii la bugetul de stat ci numai au fost făcute constatări, competenţa de soluţionare a cererii, având în vedere că actul este emis de o autoritate publică locală, în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, aparţine tribunalului, respectiv Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Editura Didactică şi Pedagogică R.A. şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4095/2008. Contencios → |
|---|
