ICCJ. Decizia nr. 4102/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4102/2008
Dosar nr. 5719/2/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2919 din 20 noiembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Economiei şi Finanţelor , având ca obiect plata primei de vacanţă aferentă anilor 2004-2006, precum şi cererea de chemare în garanţie a pârâtului III.
Pe cale de consecinţă a obligat pârâţii să achite acestuia sumele reprezentând contravaloarea drepturilor salariale menţionate, iar pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 353/2003 s-a prevăzut că „La plecarea în concediu de odihnă, poliţistul primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
În raport de această reglementare instanţa a apreciat că, suspendarea exerciţiului acestui drept prin legi succesive ale bugetului de stat, nu echivalează cu anularea lui, astfel încât, la încetarea perioadei de suspendare, se impune plata retroactivă a drepturilor salariale suspendate, în caz contrar ajungându-se ca un drept patrimonial, a cărui existenţă este recunoscută, să fie vidat de substanţa sa şi să devină lipsit de orice valoare, ignorându-se astfel respectarea principiului încrederii în statul de drept a cărui obligaţie este, printre altele, asigurarea aplicării legilor adoptate.
Instanţa a reţinut de asemenea că Ministerul Economiei şi Finanţelor are calitate procesuală în speţă, izvorând din obligaţia acestei autorităţi de a elabora proiectul bugetului de stat, în funcţie de datoriile fiecărui minister în parte, iar potrivit Legii nr. 500/2002 pârâtul principal nu are posibilitatea să plătească sumele la care este obligat prin sentinţă, dacă nu i se alocă fondurile necesare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Recurentul a susţinut că obligarea sa la alocarea fondurilor către intimatul M.I.R.A., pe de o parte, ar duce la nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002, privind reglementarea procedurii bugetare, iar pe de altă parte ignoră inexistenţa unor raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în garanţie.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. „ partea poate chema în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri".
Or, în cauză, între autoritatea pârâtă-chemată în garanţie M.E.F. şi autorităţile pârâte M.I.R.A. şi D.G.P. Bucureşti, nu există un raport juridic obligaţional, atribuţiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina recurentului de art. 19 din Legea nr. 500/2002, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
De altfel, în conformitate cu art. 34 din acelaşi act normativ, ordonatorilor principali de credite le revine obligaţia ca, până la data de 15 iulie a fiecărui an, să depună la M.E.F. propunerile pentru proiectul de buget pentru anul următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru următorii 3 ani, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate.
Având în vedere şi dispoziţiile OG nr. 22/2002 privind modalităţile de executare a obligaţiilor de plată, ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii care, la art. 1 prevăd ca plata acestor obligaţii se realizează din sumele aprobate prin buget, iar la art. 2 , că ordonatorilor principali de credite le revine obligaţia de a asigura în bugetele proprii şi în cele ale instituţiilor din subordine, creditele necesare pentru efectuarea plăţilor stabilite prin titluri executorii, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., va admite prezentul recurs şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii faţă de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 2919 din 20 noiembrie 2007 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor .
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4095/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4103/2008. Contencios → |
|---|
