ICCJ. Decizia nr. 4395/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4395/2008
Dosar nr.8075/2/200.
Şedinţa publică din 27noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.C.A. a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Ilfov şi Arhivele Naţionale pentru a fi obligaţi la plata primei de vacanţă pentru perioada 2004-2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu coeficientul de inflaţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 331 din 5 februarie 2008, a admis acţiunea, a obligat pârâţii să plătească reclamantei prima de vacanţă pentru anii 2004-2006 şi sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în raport cu rata inflaţiei.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că potrivit art. 37 alin. (2) teza 1 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, s-a prevăzut că "La plecarea în concediul de odihnă poliţistul primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Ulterior, prin art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 s-a prevăzut că "Aplicarea prevederilor din actele normative [...] referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, [...] se suspendă până la data de 31 decembrie 2004".
De asemenea, prin art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 s-a dispus menţinerea în continuare a suspendării dreptului de primă de concediu de odihnă până la data de 31 decembrie 2005, iar prin art. 5 alin. (5) din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005 s-a dispus prelungirea perioadei de suspendare până la 31 decembrie 2006.
Suspendarea exerciţiului dreptului reclamanţilor nu echivalează cu anularea lui astfel încât, I a încetarea perioadei de suspendare se impunea plata retroactivă a drepturilor salariate menţionate.
În acelaşi sens a decis şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. XII din 2007 în soluţionarea unui recurs în interesul legii, arătând că :
„Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune a se reţine că dreptul poliţiştilor la primă pentru concediul de odihnă, instituit prin art. 37 alin. (2) din OG nr. 38 din 30 ianuarie 2003, şi-a produs efectele începând cu data menţionată, suspendarea exerciţiului acestui drept neechivalând cu însăşi înlăturare lui".
Prin art. 38 C. muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricare încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Se susţine că, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncă prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menţionate.
De altfel, aceste dispoziţii legale nu conţin vreo referire la eventualitatea desfiinţării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exerciţiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, iar prin Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din legile bugetului de stat pe anul 2004-2005, care doar au suspendat acordarea drepturilor respective.
Instanţa de fond a considerat că, suspendarea exerciţiului dreptului la prima concediu nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziţie legală nu i-a fost înlăturată existenţa şi nici nu s-a constatat neconstituţionalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligaţie lipsită de conţinut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exerciţiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Situaţia ar fi similară şi în ceea ce priveşte sporul de fidelitate reglementat de dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003.
Astfel, acest articol prevede că „Pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne."
Aplicabilitatea acestor dispoziţii legale a fost suspendată pentru anul 2005 prin OUG nr. 118/2004 însă, ca şi în cazul primei de concediu suspendarea nu poate fi considerată un act de anulare a dreptului salarial legal stabilit, impunându-se, după încetarea suspendării, acordarea retroactivă a sumelor de bani cuvenite.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Arhivele Naţionale pentru că este nelegală şi netemeinică.
În recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformelor Administrative se arată că reclamanta a dobândit calitatea de poliţist-funcţionar public cu statut special, la data de 31 mai 2005, anterior desfăşurându-şi activitatea ca funcţionar public în cadrul Arhivelor Naţionale.
Legea nr. 188/1999 se aplică funcţionarilor publici din cadrul Ministerului Internelor şi Reformelor Administrative, dar funcţionarilor publici cu statut special, cum sunt şi poliţiştii, li se aplică prevederile OG nr. 38/2003 iar numai această ultimă categorie beneficiază de sporul de fidelitate, care poate fi de până la 20% din salariul de bază, în funcţie de vechime, astfel că reclamanta nu putea beneficia de acest spor decât de la 31 mai 2005.
In recursul declarat de Arhivele Naţionale este criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Se arată, în motivele de recurs, că recurenta a depus la instanţa de fond întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive dar instanţa de fond nu a analizat această excepţie şi a obligat-o pe recurentă la plata unor sume aferente unor perioade în care între instituţia recurentă şi reclamantă nu exista nici un raport juridic.
Un al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Se invocă faptul că suspendarea aplicării unui act normativ sau a unei dispoziţii este atribuţia legiuitorului şi ea a fost o măsură temporară, motivată de faptul că în bugetul de stat nu au fost prevăzute sume cu această destinaţie.
Tot legiuitorul a luat măsuri pentru plata drepturilor suspendate adoptând OUG nr. 146/2006, act normativ în baza căruia vor fi plătite sumele ce i se cuvin reclamantei.
Pe de altă parte, este criticată soluţia instanţei de fond pentru că a fost obligată recurenta Arhivele Naţionale la plata sporului de fidelitate deşi aceasta se acordă poliţiştilor şi nu funcţionarilor publici.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost încadrată, ca funcţionar public, în cadrul Arhivelor Naţionale până la 31 mai 2005 iar începând cu 31mai 2005 şi-a desfăşurat activitatea ca poliţist în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ilfov.
Atât în calitate de funcţionar public cât şi de poliţist reclamanta beneficia de primă de vacanţă.
Pentru că dispoziţiile legale care prevedeau plata acestor sume au fost suspendate prin acte normative succesive reclamanta nu a putut beneficia de plata acestora.
Dispoziţiile legale respective, care prevedeau dreptul funcţionarului public la plata primelor de vacanţă au fost numai suspendate dar nu au fost abrogate, iar suspendarea nu poate echivala cu desfiinţarea acestui drept.
Chiar legiuitorul a recunoscut acest lucru şi cu toate că a existat OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 nu s-a făcut dovada că reclamantei i-ar fi fost plătită prima de vacanţă.
Insă, soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru că a obligat, în solidar, pârâţii la plata primei de vacanţă şi sporului de fidelitate fără a ţine seama de faptul că obligaţiile de plată a drepturilor revine acestora în mod diferit. De aceea, va fi admis recursul, modifică sentinţa instanţei de fond, în sensul că acţiunea reclamantei va fi admisă în parte .
Pentru că în cadrul Arhivelor Naţionale reclamanta a fost încadrată ca funcţionar public pentru anul 2004 va fi obligată pârâta Arhivele Naţionale la plata către aceasta a primei de vacanţă.
Începând cu 31 mai 2005 reclamanta a fost încadrată ca poliţist, iar acesteia îi vor fi aplicabile şi prevederile OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
De aceea vor fi obligaţi pârâţii Inspectoratul Judeţean al Poliţiei Ilfov şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative la plata către reclamantă a primelor de vacanţă pentru anii 2005-2006 iar începând cu 31 mai 2005 reclamanta va beneficia şi de sporul de fidelitate, conform vechimii, până la 31 decembrie 2005.
Toate aceste sume urmează a fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie la data plăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi de Arhivele Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 331 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea formulată de B.C.A.
Obligă pârâta Arhivele Naţionale la plata către reclamantă a primei de vacanţă pentru anul 2004.
Obligă pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative la plata, către reclamantă, a primelor de vacanţă pentru anii 2005-2006, precum şi a sporului de fidelitate, conform vechimii, spor ce va fi calculat începând cu 31 mai 2005.
Sumele vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie, la data plăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4393/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4397/2008. Contencios → |
|---|
