ICCJ. Decizia nr. 4399/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4399/2008
Dosar nr. 4945/2/200.
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 539 din 19 februarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor D.C., ş.a., prin care solicitau instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, în solidar, la plata de despăgubiri, reprezentând drepturile salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 1septembrie 2002-31 martie 2006 actualizate cu indicele de inflaţie până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cazul de faţă reglementarea juridică a salarizării personalului din structura D.N.A. reprezintă expresia aptitudinii legiuitorului de a reglementa diferit situaţia drepturilor salariale ale acestora.
În cauza de faţă, situaţia poliţiştilor din structura Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, nu este identică cu situaţia poliţiştilor detaşaţi la D.N.A., diferenţierea rezultând din însăşi atributele specifice cazurilor anchetate şi nu aduce atingere folosinţei sau exercitării dreptului la un salariu egal pentru muncă egală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct.9 C. proc. civ.
În motivarea recursului recurenţii susţin că în mod greşit, instanţa de fond a apreciat faptul ca situaţia nu este identică cu situaţia poliţiştilor detaşaţi la D.N.A., diferenţierea rezultând din însăşi atributele specifice cazurilor anchetate, fapt ce nu aduce atingere folosinţei sau exercitării dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală.
Deşi scopul urmărit prin impunerea unui spor salarial pentru ofiţerii de politie judiciară care participă la cercetarea unor infracţiuni de corupţie este legitim, recurenţii mai solicită să se constate că incoruptibilitatea trebuia asigurată pentru toţi ofiţerii de politie judiciară. Pentru acest motiv, acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofiţeri ai poliţiei judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilităţii în rândul poliţiei judiciare şi a respectării principiilor statului de drept.
Recurenţii mai susţin că în calitatea pe care o deţin au aceleaşi atribuţii ca şi ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, mai precis efectuează acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului, care în repetate rânduri i-au delegat să efectueze acte de cercetare inclusiv în cauzele de corupţie aflate în competenta lor.
Având în vedere aceste atribuţii recurenţii consideră că se justifică acordarea respectivului spor şi în cazul lor, pentru a nu fi supuşi unui tratament discriminatoriu faţă de ofiţerii politiei judiciare, detaşaţi la D.N.A., care au beneficiat de aceste drepturi salariale.
Recurenţii mai arată că singura diferenţă care există între atribuţiile acestora şi cele ale colegilor detaşaţi la D.N.A. este că ei au inclusiv răspundere decizională în efectuarea urmăririi penale, mai precis dispun începerea urmăririi penale, reţinerea preventivă a unei persoane şi întocmesc acte de terminare a urmăririi penale.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (5) din OUG nr. 43/2002, în vigoare până la data de 29 martie 2006, când a fost abrogată în mod expres prin OUG nr. 27/2006, ofiţerii şi agenţii de poliţie detaşaţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, beneficiau de un spor de 30% „pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfăşoară".
Adoptarea OUG nr. 43/2002, ca, de altfel, şi a altor acte normative, cum ar fi Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, OUG nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei - a fost determinată de necesitatea luării unor măsuri de prevenire şi combatere a corupţiei în acord şi cu legislaţia europeană în vigoare, măsuri care s-au concretizat inclusiv în sistemul de salarizare al poliţiştilor şi specialiştilor detaşaţi în cadrul D.N.A., prin acordarea sporului de 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară.
Aşadar, este evident că, la acordarea acestui spor, legiuitorul a avut în vedere natura activităţii desfăşurate de către persoanele ce exercită funcţiile respective, şi anume instrumentarea şi judecarea cauzelor privind infracţiunile de corupţie, singura condiţie care trebuie respectată fiind aceea ca de aceste sporuri să beneficieze toţi salariaţii care se află în situaţii identice.
Recurenţii-reclamanţi invocă discriminarea între poliţiştii de poliţie judiciară care, fiind detaşaţi la D.N.A., exercită atribuţii specifice în cadrul acestei structuri, pe de o parte, şi poliţiştii de poliţie judiciară care îşi desfăşoară activitatea în cadrul altor structuri, pe de altă parte.
Însă numai primei categorii de poliţişti, în enumerarea de mai sus, îi este recunoscut, printr-un act normativ, dreptul la acordarea acestui spor.
Criteriul de discriminare invocat de recurenţi şi preluat de către instanţa de fond în considerentele hotărârii recurate, întemeiat pe prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. i) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, nu este relevant în cauză, deoarece activităţile desfăşurate de cele două categorii de poliţişti nu sunt identice; ele sunt asemănătoare sub aspectul formal, în realitate, sub aspectul conţinutului lor, fiind diferite în raport cu nivelul structurii în care poliţiştii îşi desfăşoară activitatea şi cu complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură.
Dispoziţiile OG nr. 137/2000 [art. 2 alin. (3)], definind noţiunea de discriminare, prevăd că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa, atunci când este bazată pe un criteriu, justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare".
Or, tocmai acest criteriu îşi găseşte aplicarea în cauză, el fiind justificat de natura atribuţiilor specifice pe care poliţiştii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. le exercită în cadrul acestei structuri şi de necesitatea creării unor condiţii speciale în acest sens.
Lupta împotriva corupţiei, ca scop legitim, trebuie, deci, să fie susţinută de un corp de profesionişti care au nevoie de condiţii speciale în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor lor, din acest punct de vedere existenţa unor diferenţieri în ceea ce priveşte nivelul salarizării reprezentând metoda adecvată şi necesară de atingere a scopului legitim al D.N.A.
Rezultă, aşadar, că situaţia poliţiştilor din structura Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu este identică cu cea a poliţiştilor detaşaţi la D.N.A., diferenţierea rezultând din însăşi natura atribuţiilor exercitate efectiv de către cele două categorii de poliţişti şi din specificul cazurilor anchetate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.C.,. ş.a, împotriva sentinţei civile nr. 539 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4397/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4410/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
