ICCJ. Decizia nr. 4397/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4397/2008
Dosar nr. 14747/1/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 93 din 19 aprilie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Plopana împotriva pârâtei A.P.D.R.R., a anulat Decizia nr. 573 din 24 august 2005, precum şi procesul-verbal nr. 9328 din 1 iulie 2005 şi a exonerat-o pe reclamantă de plata sumelor de 1.227.500.000 lei vechi cu titlu de debit şi 9.964.500 lei cu titlu de dobândă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a fost beneficiara unui ajutor financiar nerambursabil în condiţiile Programului Special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Sapard, în cuantum de 30.955.223.469 lei pentru „Modernizare drum comunal DC 27 km 0+000-2+574, comuna Plopana".
În aplicarea acestui program, între reclamantă şi Agenţia Sapard s-a încheiat contractul cadru nr. C2.111010400082 din 15 aprilie 2003, din care face parte Manualul de proceduri pentru achiziţiile publice de servicii, bunuri, lucrări (în continuare Manual).
Pentru contractarea lucrărilor de proiectare ale investiţiei a fost organizată o licitaţie la care a participat şi SC R.C. SRL, care a avut oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.
În documentaţia pentru licitaţie, firma care a adjudecat serviciul de proiectare a menţionat ca expert pe dl. G.N., iar acesta, în CV-ul prezentat, a precizat că îşi desfăşoară activitatea într-un serviciu al administraţiei publice.
După adjudecare, firma câştigătoare a realizat proiectul de execuţie, investiţia fiind realizată integral datei controlului efectuat de pârâtă, urmare a încheierii proceselor-verbale de recepţie.
În urma controlului Curţii de Conturi, care a sesizat situaţia de incompatibilitate a expertului G.N., pârâta a efectuat un control având ca obiect clarificarea aspectelor semnalate, în urma căruia a apreciat că există un conflict de interese în privinţa expertului anterior indicat şi, pe cale de consecinţă, a obligat reclamanta să restituie suma aferentă serviciului de proiectare, respectiv 1.227.500.000 lei şi 9.964.500 lei cu titlu de dobândă.
Prima instanţă a menţionat că licitaţia s-a desfăşurat în anul 2003 şi i-au fost aplicabile, conform art. 6 din Contractul Cadru, reglementările cuprinse în Manualul din 2002, identificat prin Procedura G 3-ACP ediţia 1, versiunea 009 din 20 iunie 2002.
În actele administrative contestate în cauză, pârâta a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 9.3 din Manual – identificat prin Procedura G 3 – ACP, ediţia a 2-a, versiunea 10 din 18 mai 2005.
Instanţa de fond a apreciat că art. 9.3, în forma din 2005, nu poate fi aplicat la o situaţie anterioară apariţiei sale, iar licitaţia a avut loc în anul 2003.
De asemenea, curtea de apel a arătat că trebuie să verifice existenţa unei neregularităţi şi dacă aceasta întruneşte condiţiile legii pentru a avea drept consecinţă obligarea reclamantei la restituirea sumei precizate în actele contestate.
Pe acest aspect, instanţa a reţinut faptul că Manualul din 2002 nu defineşte noţiunea de neregularităţi în derularea proiectelor finanţate prin Sapard; în plus, în art. 4.22 din acelaşi instrument este definit conflictul de interese, iar acesta se referă la orice eveniment care influenţează capacitatea ofertanţilor sau contractanţilor de a-şi exprima o poziţie imparţială sau care îl împiedică la un anumit moment să acorde prioritate intereselor organismului public beneficiar al finanţării, precum şi orice consideraţii privind posibilele contracte de viitor sau conflicte cu alte angajamente actuale sau trecute ale unui candidat, ofertant sau contractant.
Prima instanţă a precizat că din interpretarea textului anterior enunţat rezultă că existenţa unui conflict de interese trebuie apreciată în funcţie de ofertantul sau contractantul lucrării şi nu în funcţie de un specialist al acestuia, aspect nedovedit în cauza dedusă judecăţii.
Pe de altă parte, curtea de apel a arătat că, potrivit secţiunii F nr. 5 A 13 1.b din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, Acord ratificat prin Legea nr. 316/2001, neregularitatea presupune orice încălcare a unei prevederi a acestui Acord, care rezultă din activitatea sau din omisiunea unui operator economic care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra comunităţii sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială.
În opinia primei instanţe, pe de o parte, în cauză nu poate fi reţinută omisiunea operatorului economic, în documentaţia întocmită pentru participarea la licitaţie se afla şi CV-ul expertului cheie G.N. în care se menţiona faptul că acesta îşi desfăşura activitatea în cadrul administraţiei locale; în plus, nu s-a dovedit că a fost prejudiciată comunitatea sau un element de cheltuială, întrucât oferta societăţii câştigătoare a fost cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.
Prima instanţă a concluzionat în sensul că, în raport de normele aplicabile la data desfăşurării licitaţiei, nu există nici o neregularitate de natură să antreneze consecinţe asupra fondurilor comunitare acordate reclamantei.
Împotriva hotărârii judecătoreşti anterior individualizate a declarat recurs pârâta A.P.D.R.R., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii de anulare a deciziei nr. 573/2005.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine faptul că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii şi chiar străine de natura pricinii.
În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta arată că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de apărare pe care le-a invocat în speţă.
În cel de-al treilea motiv de recurs, încadrat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta precizează faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în materie.
În cel de-al patrulea motiv de recurs, fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Mai concret, recurenta susţine că se referă la probele deduse în cauză, precum şi la legislaţia aplicabilă în domeniu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în primul rând, recurenta realizează o prezentare a istoricului litigiului de faţă.
În concepţia recurentei, prima instanţă a reţinut în mod eronat faptul că, în speţă, nu pot fi aplicabile prevederile OG nr. 79/2003, întrucât, în caz contrar, ar fi încălcat principiul neretroactivităţii legii. Un argument îl constituie faptul că efectuarea plăţii şi constatarea prejudiciului au avut loc la o dată ulterioară apariţiei acestei ordonanţe, iar retroactivitatea legii se poate invoca prin excepţie doar atunci când se urmăreşte protejarea unui interes al statului, acesta fiind un interes legitim.
Art. 13 din Legea nr. 79/2003, la care instanţa a făcut trimitere în motivarea soluţiei sale, nu poate fi incident în cauză, deoarece nu se aplică pentru recuperarea fondurilor comunitare şi a celor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător.
Recurenta precizează că a depus ca probatoriu documentaţia aferentă încheierii contractului în discuţie, precum şi Manualul de achiziţii publice de bunuri, servicii şi lucrări, ediţia 1, versiunea 009 din 20 iunie 2002 pentru a dovedi faptul că acesta din urmă a fost utilizat în cadrul licitaţiei.
În opinia recurentei, instanţa de fond a interpretat în mod restrictiv conceptul de neregulă/neregularitate, fără a ţine seama de definiţia dată acestuia de art. 17 din Contractul de finanţare (Anexa 1 – Prevederi generale) şi de art. 2 din OG nr. 79/2003.
Recurenta arată că instanţa nu s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 7 din Secţiunea C a Legii nr. 316/2001.
În plus, recurenta precizează că debitul în sumă de 1.227.500.000 lei a fost stabilit în sarcina de plată a intimatului de către Agenţia Sapard pentru nerespectarea de către acesta a prevederilor din „Partea II – Servicii din Manualul de reguli şi proceduri pentru contractele de achiziţii publice de servicii, bunuri şi lucrări".
În opinia recurentei, Consiliul Local Plopana este răspunzător de faptul că nu a identificat şi nu a înlăturat situaţia de conflict de interese în care s-a aflat expertul cheie G.N. de la firma adjudecătoare pentru realizarea proiectului tehnic SC R.C. SRL, acest expert fiind angajat în administraţia publică.
Cu alte cuvinte, încălcarea de către beneficiar a prevederilor contractuale referitoare la respectarea art. 9, care reglementează conflictul de interese, şi art. 9.3 din Manual conduce implicit la încălcarea acordurilor de finanţare anuale acordate de către Comunitatea Europeană, beneficiind de fonduri necuvenite care, potrivit prevederilor în domeniu, trebuie recuperate.
Pe acest aspect, recurenta precizează şi faptul că expertul cheie G.N. a fost încadrat la Serviciul Public judeţean de drumuri, deşi în CV-ul său a arătat că locul său de muncă este Prefectura judeţului Bacău, unde îndeplineşte funcţia de şef Birou proiectare. Prin urmare acest expert era incompatibil, fiind funcţionar în cadrul administraţiei publice locale; pe de altă parte, acest expert nu a participat în nici un fel la elaborarea proiectelor şi nici nu a fost înlocuit de un alt expert, fără a se aduce la cunoştinţa Agenţiei această situaţie. În concepţia recurentei, inactivitatea expertului reprezintă o neregularitate, deoarece înseamnă că punctajul obţinut de firma de proiectare pentru lista de experţi cheie nu a fost corect stabilit.
Prin Decizia nr. 3318 din 10 octombrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat recursul ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 318 teza I C. proc. civ., a formulat contestaţie în anulare A.P.D.R.R., care a menţionat că recursul a fost anulat în mod greşit ca netimbrat, întrucât şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Prin Decizia nr. 333 din 19 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia nr. 3318 din 10 octombrie 2006 şi a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 16 februarie 2007.
La termenul de judecată din 16 februarie 2007, la cererea recurentei, în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a suspendat soluţionarea recursului, întrucât existau indicii în legătură cu săvârşirea unor fapte penale, ce formau obiectul dosarului penal nr. 91/P/2005 aflat pe rolul Departamentului Naţional Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău.
La data de 15 august 2008, cauza a fost repusă pe rol, întrucât dosarul penal anterior individualizat a fost soluţionat prin pronunţarea ordonanţei din 14 decembrie 2007.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a realizat o încadrare juridică adecvată acesteia, astfel că nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.
Aşadar, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare, nu se poate primi susţinerea recurentei în sensul că sentinţa în discuţie ar cuprinde o motivare contradictorie sau că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de apărare invocate în speţă.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat nici motivul de recurs, încadrat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind vorba de o aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente în materie.
În plus, afirmaţiile recurentei existente în cadrul celui de al patrulea motiv de recurs nu pot fi primite, întrucât în cauză nu a avut loc o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii.
Din materialul probator administrat în speţă rezultă că licitaţia de atribuire a lucrărilor de proiectare a avut loc în anul 2003, fiind incidente la acel moment, în raport şi de prevederile art. 6 din Contractul cadru nr. C.2.111010400082 din 15 aprilie 2003, reglementările cuprinse în Manualul de proceduri pentru achiziţiile publice de servicii, bunuri, lucrări din 2002, identificat prin Procedura G 3 – ACP, ediţia 1, versiunea 009 din 20 iunie 2002.
Relevant este faptul că recurenta a reţinut în cadrul actelor administrative contestate în cauză ca fiind aplicabil art. 9 pct. 3 din Manual – identificat prin Procedura G 3 – ACP, ediţia 2, versiunea 10 din 18 martie 2005.
În acest context, faţă de aplicabilitatea principiului tempus regit actum, este corectă susţinerea instanţei de fond, în sensul că art. 9.3, în forma din 2005, nu este aplicabil în cauză, întrucât licitaţia a avut loc în anul 2003, fiind vorba, prin urmare, de o situaţie anterioară apariţiei acestui act normativ.
Un alt argument de ordin constituţional este reprezentat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală a ţării, care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
De aceea, instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerile recurentei cu privire la retroactivitatea legii aplicabile în materie, atunci când consideră că sunt incidente şi prevederile OG nr. 79/2003.
Nici critica recurentei în legătură cu interpretarea restrictivă a conceptului de „neregularitate" nu este fondată.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut inexistenţa unei definiţii a acestei noţiuni în Manualul din 2002, dar a avut în vedere, la soluţionarea cauzei, definiţia „conflictului de interese" cuprinsă în art. 4.22 din Manual.
Pe acest aspect, este de remarcat faptul că interpretarea textului normativ în discuţie, realizată de prima instanţă, este corectă. Aşadar, existenţa unui conflict de interese trebuie apreciat în raport persoana ofertantă sau cu persoana care contractează lucrarea, iar nu cu un specialist al acesteia. În speţa de faţă, nu s-a realizat o asemenea probă pentru a se putea susţine existenţa unei veritabile neregularităţi în derularea proiectului finanţat prin Sapard.
Pe de altă parte, în raport de Secţiunea F nr. 5 A 13.1.b din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, ratificat prin Legea nr. 316/2001, neregularitatea trebuie să constea într-o acţiune sau o omisiune a operatorului economic, care să genereze un efect de prejudiciere, fie a comunităţii, fie a cheltuielilor.
În speţă, nu putem reţine existenţa unei asemenea omisiuni din partea operatorului economic, întrucât în cadrul documentaţiei aferente licitaţiei a existat şi CV-ul expertului cheie G.N., din care a rezultat că îşi desfăşoară activitatea în cadrul administraţiei publice locale.
Pe de altă parte, este corectă susţinerea primei instanţe, potrivit căreia, chiar în ipoteza acceptării unei omisiuni din partea operatorului economic, nu s-a demonstrat prejudicierea comunităţii sau generarea unor cheltuieli suplimentare pentru realizarea investiţiei.
Un element definitoriu pentru această concluzie este reprezentat de împrejurarea că, din fişa de evaluare a ofertei, a rezultat că SC C.R. SRL a avansat oferta cea mai avantajoasă sub aspectul preţului şi, prin urmare, nu suntem în prezenţa unei prejudicieri a unui element de cheltuială.
Constatându-se că celelalte susţineri ale recurentei nu prezintă relevanţă juridică pe aspectul analizat în speţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A.P.D.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 93 din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4395/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4399/2008. Contencios → |
|---|
