ICCJ. Decizia nr. 4410/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4410/2008
Dosar nr. 2184/2/2008
Şedinţa publică din 28 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1344 din 30 aprilie 2008, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei nr. 15/2008 a Consiliului Concurenţei formulată de reclamanta SC M.E. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ pentru a putea solicita suspendarea executării efectelor deciziei nr. 15/2008 a Consiliului Concurenţei.
Astfel, instanţa de fond a precizat că nu se poate pronunţa asupra legalităţii actului administrativ aflat în litigiu, aceasta fiind de competenţa instanţei investite cu acţiunea în anularea actului administrativ, ci doar asupra unor aspecte de vădită nelegalitate a actului întrucât, în caz contrar, condiţia cazului bine justificat nu ar mai exista.
În privinţa susţinerii existenţei unui caz bine justificat, reclamanta a invocat două aspecte: prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională şi împrejurarea că probele administrate de pârât în cauză nu sunt apte să dovedească săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/2996, republicată.
În legătură cu excepţia prescripţiei dreptului Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiunea contravenţională, curtea de apel a reţinut că într-o cerere de suspendare instanţa nu poate analiza o asemenea excepţie.
În opinia primei instanţe, în speţă nu poate fi vorba de o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ dedus judecăţii, deoarece reclamanta invocă un termen de prescripţie reglementat de o lege generală în timp ce în legea specială incidentă în materie este prevăzut un termen special de prescripţie şi este indicată data de la care începe să curgă acest termen.
În plus, instanţa de fond a arătat că nici susţinerea referitoare la greşita apreciere a probatoriului de către pârât nu este aptă să dovedească existenţa unui caz bine justificat.
În concepţia instanţei, o asemenea susţinere vizează mai mult temeinicia deciziei contestate şi mai puţin legalitatea acesteia, iar interpretarea probelor este în sarcina instanţei investite cu cererea de anulare a acesteia.
Îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ ar fi fost creată în ipoteza în care emitentul acestuia nu ar fi avut în vedere nici un act şi nici un element pe care să-şi fundamenteze Decizia.
În materia concurenţei, analiza probelor este mult mai dificilă şi mai laborioasă, motiv pentru care, la o primă vedere, nu se poate stabili că există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prima instanţă a concluzionat în sensul că reclamanta nu a probat existenţa unui caz bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea deciziei pârâtului nr. 15/2008.
În această situaţie, chiar dacă ar fi îndeplinită condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente, nu se poate dispune actului administrativ, întrucât cele două condiţii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative.
În plus, prima instanţă a precizat şi faptul că orice sancţiune pecuniară, mai ales una de amploare, cum este cea în speţă, presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, însă acesta trebuie raportat şi la capacitatea financiară a agentului economic în cauză.
Vădita disproporţionalitate a amenzii contravenţionale aplicate, invocată de reclamantă, nu poate fi încadrată la un caz bine justificat, deoarece doar stabilirea unei amenzi în afara limitelor legale ar fi putut reprezenta o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta care a solicitat modificarea acesteia, admiterea cererii de chemare în judecată şi suspendarea executării deciziei nr. 15/2008 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 2183/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În dezvoltarea căii de atac, recurenta arată că a formulat acţiune în anularea actului administrativ în discuţie şi că întruneşte cele două condiţii impuse de art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a obţine suspendarea acestui act. În esenţă, recurenta a reluat motivele expuse şi la instanţa de fond care susţin în opinia acesteia existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente (filele 3-15 dosar).
Prin cererea existentă la filele 18-25 dosar, recurenta a formulat o completare la motivele de recurs.
Intimatul Consiliul Concurenţei a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, arătând în motivare că recurenta a obţinut suspendarea actului administrativ în litigiu prin sentinţa civilă nr. 2036 din 24 iunie 2008.
Analizând actele dosarului, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 15 din 12 martie 2008, recurenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 49.231.049,79 lei pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996, republicată.
Prin sentinţa atacată în petenta cauză, cererea de suspendare a deciziei anterior individualizată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ulterior, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, recurenta a formulat o nouă cerere de suspendare a actului administrativ. Această cerere a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 2036 din 24 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a dispus suspendarea actului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 2183/2/2008 aflat pe rolul acestei instanţe, având ca obiect anularea actului administrativ.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.E. SRL Mogoşoaia, împotriva sentinţei civile nr. 1344 din 30 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4399/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4412/2008. Contencios → |
|---|
