ICCJ. Decizia nr. 4449/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4449/2008
Dosar nr. 582/2/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantele A.U.P.R. 2007 şi U.U.P.A.R., dispunându-se suspendarea Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 2538 din 1 noiembrie 2007 în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi art. 5, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantele au făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi anume cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, a reţinut instanţa, recomandarea făcută de Avocatul Poporului, în sensul reexaminării dispoziţiilor art. 4 din ordinul a cărui suspendare se solicită, este de natură a conduce la concluzia existenţei unui caz bine justificat.
Totodată, a mai apreciat prima instanţă, întrucât dispoziţiile în speţă vizează organizarea de alegeri, conţinând reglementări cu privire la funcţionarea instituţiilor reclamante, aplicarea lor poate crea o perturbare previzibilă a funcţionării acestor servicii publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii ca fiind neîntemeiată.
A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite, în speţă, condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se lua această măsură de protecţie provizorie, cum greşit a concluzionat prima instanţă.
În opinia recurentului analiza dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din OMECT nr. 2533/2007 de care instituţia Avocatului Poporului nu este de natură că creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar reclamantele nu au indicat în concret care este paguba iminentă ce se va produce prin prevederile contestate, susţinându-se, dimpotrivă, că acestea nu le sunt aplicabile.
Examinând actele dosarului şi motivul de recurs invocat de recurent, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, care determină principiul executării acestuia din oficiu, constituind el însuşi titlu executoriu.
Tocmai datorită acestui specific devine necesară suspendarea executării lui în acele situaţii de excepţie când este contestat din punct de vedere al legalităţii, iar prin executare s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituţia contenciosului administrativ.
Pentru a răspunde acestei necesităţi de asigurare a unei protecţii jurisdicţionale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative, legiuitorul a reglementat situaţia de excepţie a suspendării executării lor prin art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, prevăzând că o atare măsură poate fi luată în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei pagube iminente.
Aceeaşi lege defineşte, prin art. 2 lit. t), cazurile bine justificate ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă, potrivit art. 2 lit. ş), în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Potrivit art. 4 alin. (4) şi (5) din Ordinul contestat, privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor conducerilor academice din învăţământul superior acreditat, în privinţa cărora s-a dispus suspendarea executării până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, pentru nici una din funcţiile de conducere nu pot candida persoanele care au împlinit vârsta legală de pensionare, recomandându-se, totodată, ca persoanele alese să nu depăşească această vârstă pe parcursul exercitării mandatului.
Ţinând seama de ansamblul circumstanţelor cauzei, raportat la actele dosarului şi făcând o analiză sumară a acestora, fără a antama fondul, prima instanţă a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege pentru luarea unei astfel de măsuri de protecţie provizorie a drepturilor reclamantelor derivând din autonomia universitară garantată de Constituţie şi Legea învăţământului.
Modalitatea de soluţionare a fondului cauzei, prin sentinţa nr. 1726 din 4 iunie 2008, constituie încă un argument suficient de puternic pentru a se reţine legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, chiar dacă respectiva soluţie nu a devenit irevocabilă.
Constatând că nu este incident în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului împotriva Încheierii din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4448/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4455/2008. Contencios → |
|---|
