ICCJ. Decizia nr. 4446/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4446/2008
Dosar nr. 6286/1/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 122 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local Voineşti, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, A.P.D.R.R. Totodată, instanţa dispunând anularea în parte a procesului verbal de control nr. 878 din 24 iulie 2007, în sensul că suma datorată este 14.498,88/lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că între pârâta A.P.D.R.P., in calitate de autoritate contractantă, şi reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul nr. C2.121031600019 din 18 februarie 2003, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 34.422.377.440 lei pentru realizarea proiectului intitulat „Alimentare cu apă a comunei Voineşti, extindere lucrări existentei".
Prin procesul verbal de control nr. 878 din 24 iulie 2007, pârâta a constatat încălcarea de către beneficiar a prevederilor Contractului de finanţare, a prevederilor HG nr. 867/2003 art. 28 şi art. 39, art. 6 alin. (1) si (2) din Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003, constând în faptul ca s-au solicitat si plătit cheltuieli pentru lucrări de construcţii montaj si echipamente care ulterior au fost predate SC D.F.E.E., plătindu-se o suma neeligibila, deci necuvenită, in valoare de 38.677,35 lei.
Totodată, prin Decizia nr. 20737 din 5 septembrie 2007 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului verbal de control si înregistrata la nr. 17654 din 5 septembrie 2007, cu motivarea că prin semnarea contractului de furnizare a energiei electrice s-a realizat transferul de proprietate al unor părţi ale instalaţiilor electrice privind sistemul de alimentare cu apa de la Consiliul Local Voineşti la SC E.M.N. SA, filiala SC D.F.E.E. Târgovişte.
Prima instanţă a mai reţinut că Expertiza tehnică energetică efectuată în cauză a concluzionat că o parte din lucrările care s-au realizat pentru cele 6 alimentări cu energie electrică a captărilor si gospodăriilor de apa au fost realizate pe tarif de racordare si au intrat in patrimoniul SC D.F.E.E. Târgovişte, conform HG nr. 867/2003, iar numai componenta B a tarifului de racordare, ce reprezintă valoarea instalaţiilor ce au intrat in patrimoniul SC D.F.E.E. Târgovişte, sunt sume neeligibile, cu toate că din aceste instalaţii nu se mai pot alimenta si alţi consumatori, fiind realizate exclusiv pentru beneficiar, valoarea totala a componentei R pentru cele 6 instalaţii fiind de 144.988.837 lei ROL.
În fine, prima instanţă a apreciat că din contravaloarea lucrărilor detaliate sunt cheltuieli neeligibile numai cheltuielile ce reprezintă valoarea instalaţiilor ce au intrat in patrimoniul SC D.F.E.E. Târgovişte, potrivit avizelor de racordare si în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 867/2003, anume componenta B a tarifului de racordare, în suma de 14.498, 88 lei, iar, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 316/2001 art. 4 alin. (2) lit. k) din Secţiunea B, coroborat cu art. 14 din Secţiunea A pct. 2.6, cheltuielile care sunt declarate neeligibile la plată, prin Programul Sapard, sunt considerate nejustificate.
Pentru aceste argumente, instanţa de fond a apreciat că procesul-verbal de control contestat, este în parte neîntemeiat în sensul că suma datorată de reclamantă cu titlu de cheltuieli neeligibile nu este de 38.677,35 lei, ci de 14.498,88 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta A.P.D.R., susţinând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., că sentinţa pronunţată este dată cu aplicarea greşită a reglementărilor legale în vigoare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat în principal că admiterea în parte a acţiunii reclamantei este nelegală, urmare şi a situaţiei de fapt pe care instanţa în mod eronat a reţinut-o, referitor la delimitarea reţelelor şi echipamentelor din amonte şi din aval, de „punctul de delimitare" stabilit prin convenţie, mai ales în ceea ce priveşte obiectivele ce intră în proprietatea Consiliului Local Voineşti şi cele care intră în proprietatea SC D.F.E.E. Târgovişte.
Recurenta a criticat raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv împărţirea obiectivelor pe componentele A, B şi C, în sensul că generează imposibilitatea de separa valoarea aferentă lucrărilor executate şi a echipamentelor, indicând totodată că expertul tehnic face referire doar la lucrări din componenta B, care sunt trecute în Avizele tehnice de racordare şi care nu se identifică cu toate lucrările executate şi plătite, conform situaţiilor de plată prezentate de beneficiar:
S-a mai susţinut de către recurentă că expertul tehnic menţionează în cuprinsul raportului componenta avizelor de racordare deşi ea nu se regăseşte în situaţiile de plată privind lucrări şi echipamente electrice decontate de A.P.D.R.P., indicându-se că în mod nejustificat instanţa de fond a apreciat că nu se impunea ca obiectivele şi obiecţiunile pe care le-a formulat să fie avute în vedere de expertul tehnic.
Cu privire la aspectele de fond, recurenta-pârâtă a mai arătat că beneficiarul Consiliul Local Voineşti se face vinovat de încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Prevederi – generale Anexa 1 la contractul de finanţare, ca şi a prevederilor art. 4 pct. 4 lit. a), b) din Secţiunea B – „Managementul, monitorizarea şi evaluarea Programului", precum şi încălcarea prevederilor HG nr. 535/2003 pentru aprobarea Fişei tehnice a Măsurii 2.1, acest tip de cheltuială fiind neeligibilă în raport de reglementările Programului Sapard, întrucât prin fondurile nerambursabile sunt finanţate în exclusivitate numai bunurile care aparţin proiectului nu şi cele care aparţin persoanelor străine de proiect, fiind de altfel interzisă înstrăinarea bunurilor proiectului.
În fine, recurenta a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere definiţia „neregulii / neregularităţii", nesocotind dispoziţiile legale incidente, pe care beneficiarul le-a încălcat, respectiv prevederile art. 17 alin. (1) şi art. 17 alin. (3) din Anexa I – Prevederi Generale, la Contractul de finanţare, după cum nu a examinat nici documentele depuse în apărare, preluând exclusiv şi fundamentându-şi soluţia pronunţată pe concluziile raportului de expertiză tehnică, pe care însă le apreciază ca fiind nelegale, întrucât nu au ţinut seama nici de documentele depuse şi nici de prevederile legale incidente.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente şi de motivele de recurs invocate în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul de faţă este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Din considerentele sentinţei pronunţate de instanţa de fond rezultă neechivoc că soluţia pronunţată s-a fundamentat practic pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul C.G., fiind totodată examinate şi prevederile Legii nr. 316/2001, art. 4 alin. (2) lit. k) din secţiunea B, referitoare la cheltuielile care sunt declarate neeligibile la plată prin programul Sapard şi care sunt considerate nejustificate.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 18 februarie 2008 a fost încuviinţată, la solicitarea reclamantului-intimat proba cu expertiza tehnică-energetică, cu menţiunea că obiectivele stabilite sunt cele menţionate în nota întocmită de reclamant.
Precizările scrise şi obiecţiunile privitoare la expertiza tehnică de instalaţii electrice întocmite şi depuse de către recurenta-pârâtă, la data de 31 martie 2008 nu au fost avute în vedere de expertul tehnic întrucât la termenele de judecată ulterior acordate, instanţa de fond nu s-a mai pronunţat asupra admisibilităţii acestora.
În fine, constatând că pârâtei-recurente nici nu i-a fost încuviinţată nici ultima cerere de amânare a cauzei, pentru studierea raportului de expertiză, la termenul de judecată din data de 5 mai 2008 când s-a luat act că reclamantul intimatul nu avea de formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, fiind amânată pronunţarea pentru depunerea de note scrise, Înalta Curte apreciază că în soluţionarea cauzei au fost încălcate prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., fiind incidente şi prevederile art. 312 alin. (3), potrivit cu care modificarea hotărârii atacate nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi.
În condiţiile în care atât obiectivele propuse de recurentă cât şi obiecţiunile acesteia formulate ulterior depunerii raportului de expertiză, chiar şi numai prin notele scrise, nu au fost prezentate expertului , nu au fost examinate de instanţă, şi nici supuse dezbaterii părţilor, Înalta Curte apreciază că judecătorul cauzei nu a fost în măsură să stabilească pe deplin faptele în raport de prevederile legii incidente, nesocotind totodată dreptul recurentei-pârâte la administrarea tuturor probelor propuse, cu respectarea principiului contradictorialităţii.
În virtutea rolului său activ, instanţa era datoare, în cazul de faţă, când necesitatea lămuririi unor elemente de fapt s-a constatat după închiderea dezbaterilor, urmare a conţinutului notelor scrise depuse de recurentă, conţinând obiecţiuni şi critici concrete cu privire la concluziile expertului tehnic, şi mai ales pentru respectarea principiului contradictorialităţii, să repună cauza pe rol, pentru a da posibilitatea părţilor să-şi exprime poziţia faţă de cele învederate.
Drept urmare, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată în vederea efectuării unei noi expertize, sau după caz, în măsura posibilului, a completării celei deja efectuate, urmând ca expertul să răspundă şi că să aibă în vedere obiectivele dar şi obiecţiunile recurentei-pârâte, evident în condiţiile în care, prealabil, acestea urmează a fi examinate şi încuviinţate de către instanţă cu respectarea principiului contradictorialităţii.
Cu ocazia rejudecării, toate celelalte critici formulate de către recurentă urmează a fi avute în vedere ca apărări de fond, instanţa urmând a determina şi măsura în care s-ar impune administrarea de noi probe, cu respectarea echilibrului procesual pe care este dator să-l asigure.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.D.R.R. împotriva sentinţei nr. 122 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4442/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4448/2008. Contencios → |
|---|
