ICCJ. Decizia nr. 4442/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4442/2008
Dosar nr. 302/39/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 105 din 2 august 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC B.E. SA Suceava, dispunându-se suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. 67 din 13 iunie 2007 a A.N.A.F., D.G.F.P. Suceava, până la soluţionarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea aceluiaşi act administrativ fiscal. Totodată instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta D.G.F.P. Suceava, care a solicitat introducerea în cauză a A.F.M.P. Suceava, în calitate de emitent al actului atacat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în ceea ce priveşte excepţia invocată, că reclamanta a solicitat judecarea în contradictoriu cu A.N.A.F. şi cu D.G.F.P. Suceava, A.F.M.P. Suceava fiind subordonată celor două autorităţi cu care reclamanta a înţeles să se judece,astfel că nu se impune şi citarea sa în cauză.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că prin Decizia atacată, reclamanta a fost impusă la plata de obligaţii suplimentare, reprezentând TVA şi majorări de întârziere, obligaţii din care reclamanta a achitat TVA - ul, solicitând suspendarea executării doar cu privire la majorările de întârziere.
A mai reţinut prima instanţă că în cazul de faţă, reclamanta a contestat Decizia a cărei executare solicită a fi suspendată, iar conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, condiţiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, sunt îndeplinite, arătând că potrivit Legii nr. 554/2004 şi a practicii instanţei în cauzele de contencios administrativ, nu este necesară depunerea cauţiunii, prevăzută de OG nr. 92/2003, republicată.
Astfel, a apreciat instanţa, punerea în executare a deciziei, prin indisponibilizarea conturilor reclamantei şi prin aplicarea sechestrului asigurător asupra unor bunuri din domeniul public, respectiv reţele de gaze şi reţele termice, este de natură a prejudicia grav pe reclamantă, până la punerea acesteia în imposibilitatea efectuării lucrărilor de interes public contractate, cu impact asupra creditului acordat de finanţatorul extern D.B.A.L.
Totodată, suspendarea vizează numai plata majorărilor de întârziere, majorări ce nu pot fi prezumate ca datorate la buget în lipsa unei judecăţi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a judeţului Suceava, arătând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeincă.
Printr-un prim motiv de recurs s-a invocat greşita soluţionare a cererii fără citarea în cauză a A.N.A.F., instanţa de fond apreciind că aceasta nu se impune deşi recurenta a indicat că nu a fost mandatată să reprezinte această autoritate.
Totodată recurenta a susţinut că se impunea citarea în cauză şi a emitentului actului a cărui suspendare a fost solicitată, respectiv a AFMP Suceava, instanţa de fond apreciind, de asemenea fără temei legal, că această autoritate nu trebuie introdusă în cauză, cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dar şi a principiului contradictorialităţii.
S-a mai susţinut de către recurentă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză nu este necesară depunerea cauţiunii prevăzute de art. 185 alin. (2) din OG nr. 92/2003, republicat [actualul art. 215 alin. (2)], potrivit cu care, instanţa poate suspenda executarea actului administrativ fiscal în condiţiile Legii nr. 554/2004, numai dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Cum instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii este o condiţie esenţială a suspendării executării, ce în cauză nu a fost în mod evident îndeplinită, recurenta a arătat că în mod nelegal s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007.
În fine, recurenta a susţinut că în cauză nu sunt îndeplinite nici cele două cerinţe prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond făcând o greşită apreciere a situaţiei de fapt şi de drept invocată de reclamanta SC B.E. SA.
Pentru motivele de recurs invocate, recurenta-pârâtă a solicitat în principal, ca o consecinţă a admiterii recursului formulat, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinţei şi respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanta-intimată.
Analizând hotărârea atacată, faţă de motivele de recurs formulate, de probele administrate şi prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea de către instanţă a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Reţinând aşadar că recursul este fondat, în sensul şi pentru consideraţiunile în continuare arătate, Înalta Curte, ca o consecinţă a admiterii acestuia, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Reclamanta-intimată SC B.E. SA a solicitat instanţei de fond ca în contradictoriu cu D.G.F.P. Suceava să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal, reprezentat de Decizia de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007.
Actul fiscal a cărui suspendare a fost solicitată, a fost emis de A.F.P.M. Suceava.
Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei vizând necesitatea citării în cauză a emitentului actului a cărui suspendare s-a solicitat.
În litigiile de contencios administrativ, şi în mod firesc cele vizând suspendarea executării actelor administrativ fiscale nu fac excepţie, este obligatorie, potrivit art. 1 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 85 şi urm. C. proc. civ., citarea emitentului actului în discuţie, întrucât principiile contradictorialităţii, ale dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil impun a fi asigurată tuturor părţilor, posibilitatea de a participa şi de a pune concluzii în toate etapele procesuale.
Instanţa de fond era obligată aşadar să dea eficienţă dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., prevedere în raport cu care, respingerea cererii formulată de pârâta-recurentă, de introducere în cauză a emitentului actului a cărui suspendare s-a solicitat, apare ca fiind nelegală, cu atât mai mult cu cât aşa-zisa subordonare ierarhică a autorităţilor, reţinută de instanţă, nu era relevantă în condiţiile în care reprezentantul legal al pârâtei a indicat expres că nu are mandat de reprezentare pentru A.F.M.P. Suceava.
Reţinând aşadar că potrivit textelor de lege sus-arătate şi pentru respectarea principiilor generale ce guvernează procesul civil, prin necitarea emitentului actului administrativ fiscal contestat, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, admiţând recursul de faţă va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, spre a fi legal soluţionată şi în contradictoriu cu A.F.M.P. Suceava, în calitate de emitent al deciziei de impunere a cărei suspendare s-a solicitat.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond urmează să stabilească şi cuantumul cauţiunii pe care reclamanta-intimată urmează să o achite, în conformitate cu prevederile art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal, republicat, întrucât, contrar celor reţinute de instanţa de fond, în cazul actelor administrativ fiscale, cum este şi Decizia de impunere, prin legea fiscală specială este instituită această condiţie suplimentară, ce se cere a fi îndeplinită cumulativ cu cele prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea de executare solicitată, criticile recurentei fiind întemeiate şi sub acest aspect.
Faţă de modul în care a fost examinat şi soluţionat recursul de faţă, nu se impune analizarea şi a celorlalte motive de recurs invocate de recurenta-pârâtă, vizând neîndeplinirea cerinţelor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de rejudecare urmând a le avea în vedere ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Suceava împotriva sentinţei nr. 105 din 2 august 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4441/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4446/2008. Contencios → |
|---|
