ICCJ. Decizia nr. 4441/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4441/2008
Dosar nr. 1137/32/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 17 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, Direcţia Taxe şi Impozite privind lipsa capacităţii procesuale de folosinţă activă, fiind admisă în parte acţiunea formulată de Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA, sucursala Piatra Neamţ, în contradictoriu cu acest pârât. Totodată, instanţa a anulat Decizia nr. 47 din 5 iunie 2007 şi a dispus obligarea pârâtului să soluţioneze în fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 13372D din 26 mai 2006 şi raportul de inspecţie fiscală 13373/2006, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Au fost respinse capetele de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 13372D din 26 mai 2006 şi a raportul de inspecţie fiscală 13373/2006, respectiv restituirea sumelor executate silit şi obligarea pârâtului la plata de dobânzi, ca prematur formulate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în ce priveşte excepţia invocată, că legiuitorul este îndrituit să recunoască entităţilor fără personalitate juridică această formă a capacităţii civile, determinată de particularităţile ce le implică anumite raporturi de drept, o atare situaţie particulară fiind reglementată de dispoziţiile aplicabile raportului juridic de drept fiscal.
Astfel, dispoziţiile art. 17 alin. (2) C. proCod Fiscal recunosc, ca subiect al raportului juridic fiscal, cu calitate de contribuabil, orice persoană sau orice entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, acest contribuabil având dreptul de a-i fi comunicat actul administrativ fiscal şi de a formula contestaţie sub condiţia vătămării în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
In atare condiţii, a apreciat prima instanţă, formularea de către sucursala Piatra Neamţ a Casei de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA Bucureşti a contestaţiei administrative şi a acţiunii nu excede cadrului normativ specific acestui raport juridic, ci este conform reglementării speciale a acestei proceduri, astfel încât se impune respingerea excepţiei, admiterea în parte a acţiunii formulate şi anularea Deciziei nr. 47/2007 emisă de pârâtă
Totodată, reţinând că pârâta a soluţionat contestaţia reclamantei prin admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a acesteia, prima instanţă a apreciat ca premature capetele de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 13372D din 26 mai 2006 şi a raportului de inspecţie fiscală 13373/2006, respectiv restituirea sumelor executate silit şi obligarea pârâtului la plata de dobânzi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ, Direcţia Taxe şi Impozite, solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă active a reclamantei sucursala Piatra Neamţ a CEC S.A. şi, pe cale de consecinţă, al respingerii cererii de chemare în judecată formulate de aceasta, ca fiind introdusă de o entitate lipsită de capacitate procesuală de folosinţă activă.
În motivarea recursului s-a susţinut că soluţia primei instanţe este nelegală sub aspectul respingerii excepţiei lipsei capacităţii procesuale, ce a fost invocată în temeiul art. 41 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată numai în calitate de pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
În speţă, susţine recurentul, cererea de chemare în judecată a fost formulată de sucursala Piatra Neamţ a societăţii comerciale CEC, în nume propriu, iar nu în numele respectivei persoane juridice. Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăţilor comerciale, legiuitorul recunoscându-se numai capacitatea procesuală pasivă.
În opinia acestuia, a decide că o sucursală are capacitate procesuală de folosinţă activă presupune a stabili o excepţie de la un principiu, cel al inexistenţei acesteia, prima instanţă omiţând faptul că excepţiile nu se prezumă, ci trebuie să fie stabilite în mod neechivoc de către legiuitor.
Legea contenciosului administrativ recunoaşte capacitatea procesuală de folosinţă activă doar persoanelor, nu şi entităţilor lipsite de personalitate juridică, cum este cazul sucursalelor care nu sunt incluse nici în sfera de aplicare a singurei excepţii reglementată neechivoc prin art. 2, alin. (1) lit. a, fraza a II-a referitoare la grupurile de persoane fizice şi organismele sociale, iar prevederile Codului de procedură fiscală nu derogă de la art. 41 alin. (2) C. proc. civ., calitatea de contribuabil, în sensul art. 17 C. proCod Fiscal, nelegitimând şi capacitatea procesuală de folosinţă activă a unor astfel de entităţi.
Prin urmare, conchide recurentul, orice cerere de chemare în judecată, chiar dacă obiectul acţiunii este în strânsă legătură cu o sucursală, trebuie formulată de persoana juridică, iar nu de sucursala sa, prezumarea de către instanţă a intenţiei legiuitorului de a deroga, în materie fiscală, de la dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., printr-o interpretare nelămurită a ansamblului prevederilor Codului de procedură fiscală, fiind nelegală.
S-a susţinut, de asemenea, că şi jurisprudenţa Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul că art. 41 alin. (2) C. proc. civ. este pe deplin aplicabil în această materie, în concret făcându-se referire la hotărârile depuse în dosarul primei instanţe.
Examinând actele dosarului şi criticile recurentului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Este incontestabil faptul că, potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată, numai în calitate de pârâte, dacă au organe proprii de conducere, iar conform art. 43 alin. (1) din Legea n. 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăţilor comerciale.
Real este şi faptul că aceste prevederi legale sunt pe deplin aplicabile în materie fiscală, în acelaşi sens fiind şi practica acestei instanţe indicată de recurent, iar calitatea de contribuabil ce include şi entităţile fără personalitate juridică, în sensul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) C. proCod Fiscal, care presupune recunoaşterea calităţii de debitor a sucursalelor, nu legitimează, prin ea însăşi, capacitatea procesuală de folosinţă activă a acestor entităţi, din această perspectivă criticile recurentului fiind justificate.
În raport cu circumstanţele concrete ale cauzei, diferite de cele avute în vedere la pronunţarea hotărârilor anterioare, ataşate la dosar, precum şi cu normele legale cu caracter special care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiilor de credit, nu se impune însă modificarea soluţiei de respingere a excepţiei invocate de pârâtul recurent, adoptată de prima instanţă.
Astfel, potrivit art. 7 pct. 31 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, sucursala este orice unitate operaţională dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie de credit sau de o instituţie financiară, care efectuează în mod direct toate sau unul dintre activităţile acesteia.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul nr. 979/2005, Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC S.A. este persoană juridică română organizată în forma juridică a unei societăţi pe acţiuni şi îşi desfăşoară activitatea ca bancă, în conformitate cu prevederile legislaţiei aplicabile, ale prezentului statut şi ale regulamentului propriu de funcţionare adoptat de Bancă.
Regulamentul de funcţionare al sucursalelor judeţene şi municipiului Bucureşti prevede, prin alin. (5) al Cap. II, că directorul general (zonal)/directorii sucursalelor/directorul Sucursalei Municipiului Bucureşti reprezintă CEC S.A. în faţa autorităţilor publice, precum şi în relaţiile cu persoanele juridice şi fizice, în legătură cu activitatea unităţilor pe care le conduc.
Acelaşi Regulament stipulează, la Cap. II pct. 1, secţiunea Funcţii, lit. c), faptul că directorul sucursalei reprezintă CEC în raporturile cu autorităţile publice, instituţii, celelalte bănci, cu alte persoane juridice şi fizice, în legătură cu activitatea sediilor secundare pe care le conduce, angajând patrimonial Banca, în limita competenţelor primite.
În cadrul CEC Bank S.A. (fostă Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC S.A.) funcţionează, aşadar, un sistem de reprezentare a persoanei juridice de către persoanele împuternicite prin reglementări proprii, în special în raporturile juridice care au legătură cu activitatea entităţilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, neputându-se concluziona că actele întreprinse în aceste condiţii nu sunt făcute de însăşi persoana juridică.
Sistemul de delegare de competenţă în favoarea conducătorilor sediilor secundare ale băncii, conform regulamentului de funcţionare adoptat cu respectarea cadrului normativ anterior arătat, determină în mod concret capacitatea unei anumite categorii de salariaţi ai băncii, în speţă conducătorii sediilor secundare, de a angaja în mod legal banca.
Reglementând elementele pe care trebuie să le cuprindă orice cerere de chemare în judecată, art. 112 pct. 2 C. proc. civ. foloseşte conceptul de calitate într-o accepţiune foarte precisă, respectiv spre a determina modul în care părţile participă în procesul civil, indicarea calităţii fiind necesară, într-adevăr, atunci când persoana în cauză nu participă în nume propriu la activitatea judiciară, în caz contrar prezumându-se că reclamantul lucrează în nume propriu.
În speţă, s-a susţinut însă, în mod constant, că acţiunea angajează în mod legal persoana juridică CEC Bank S.A., fiind promovată prin persoane împuternicite, respectiv prin salariaţii persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Sucursalei Piatra Neamţ, în conformitate cu prevederile regulamentare, raţiunea alăturării acestei menţiuni identităţii persoanei juridice indicată în acţiune fiind doar aceea de a arăta capacitatea persoanelor respective de a angaja în mod legal persoana juridică în operaţiunile juridice circumscrise activităţii sediului secundar pe care îl conduc, toate aceste susţineri fiind confirmate de CEC Bank S.A., inclusiv prin concluziile scrise depuse în recurs.
Pe de altă parte, nu este lipsită de importanţă în justificarea acestei concluzii nici împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 85/CF/2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 4262/CF/2006, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 175/2007 a Curţii de Apel Bacău, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă în aceleaşi condiţii, dispunându-se anularea deciziei nr. 77 din 24 august 2006 emisă de Consiliul Local Piatra-Neamţ şi obligarea acestuia la soluţionarea contestaţiei în discuţie, impunându-se a se da eficienţă prezumţiei lucrului judecat sub acest aspect, dat fiind imperativul evitării contradicţiilor dintre hotărâri atunci când există „identitate de chestiuni".
Prin urmare soluţia preconizată de recurent nu are justificare legală, în circumstanţele date neputându-se prezuma că sucursala Piatra Neamţ ar fi acţionat în nume propriu, cu consecinţa afectării dreptului reclamantei la examinarea pe fond a contestaţiei sale.
Hotărârile judecătoreşti indicate în cererea de recurs nu sunt de natură a impune adoptarea unei astfel de soluţii, în condiţiile în care în dosarele respective nu s-a susţinut că acţiunile au fost formulate de însăşi persoana juridică respectivă şi nu s-a invocat existenţa unei delegări legale de competenţă sub aspectul reprezentării acestora în faţa autorităţilor publice.
Faţă de cele expuse, reţinând că soluţia primei instanţe este principial corectă, impunându-se doar substituirea parţială a considerentelor acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, Direcţia Taxe şi Impozite împotriva sentinţei nr. 17 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4440/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4442/2008. Contencios → |
|---|
