ICCJ. Decizia nr. 4472/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4472/2008
Dosar nr. 8140/2/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 noiembrie 2007 reclamantul F.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I.R., anularea deciziei nr. 7 din 3 august 2007 a C.N.C.U.N.P.I.R. şi să se dispună trecerea sa în subsecţiunea I B a Tabelului Uniunii, în sensul de practician în insolvenţă compatibil.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 628 din 27 februarie 2008, a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamantul, care deţine calitatea de expert contabil compatibilă cu exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, este angajat la o societate comercială pe o altă funcţie şi anume aceea de şef birou financiar-contabil, fiind astfel incompatibil potrivit art. 28 alin. (1) din OUG nr. 86/2006.
S-a mai reţinut că OUG nr. 86/2006 nu mai prevede la subsecţiunea I B practician în insolvenţă compatibil, această sintagmă nemaiexistând.
Referitor la susţinerea reclamantului că ar fi discriminat faţă de alte categorii exceptate de la incompatibilităţi, s-a reţinut că discriminarea nu a fost creată de pârâta care a emis o decizie în conformitate cu legea în vigoare.
În consecinţă, s-a reţinut că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său prevăzut de lege, prin Decizia contestată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Recurentul-reclamant a susţinut că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 86/2006 reţinând că este angajat ca şef birou financiar-contabilitate şi nu ca expert contabil.
A mai susţinut recurentul că instanţa a luat în considerare în mod greşit şi prevederile art. 7 şi art. 8 din OG nr. 65/1994, C.E.C.C.A.R. neinterzicând desfăşurarea activităţii de expert contabil în paralel cu o activitate salarizată într-o societate comercială.
Recurentul a susţinut totodată, că OUG nr. 86/2006 se aplică numai celor care dau examen după intrarea în vigoare a acestui act normativ, nu şi în cazul său.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa nu a reţinut discriminarea între activităţi salarizate în cadrul altor profesii şi nici faptul că are calitatea de expert contabil obţinută prin examen, iar o condiţie pentru a desfăşura activitatea individual este adeverinţa de la C.E.C.C.A.R. în sensul că exercită activitate de expert contabil.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., precum şi cu normele legale aplicabile în materia supusă analizei recursului, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (2) lit. b) din OUG nr. 86/2006, exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este compatibilă cu calitatea de avocat, consilier juridic, expert contabil, contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator, conciliator, expert financiar.
Este adevărat că recurentul a depus la dosar carnetul nr. 6650/1998 eliberat de C.E.C.C.A.R. prin care a făcut dovada calităţii de expert contabil, compatibilă cu exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, conform textului sus-menţionat însă, art. 4 alin. (1) din OUG nr. 86/2006 prevede că practicienii în insolvenţă îşi exercită profesia în cabinete individuale, cabinete asociate, societăţii civile profesionale sau pot avea calitatea de colaboratori ori angajaţi ai unor societăţi civile profesionale.
Chiar dacă în vechea formă Tabloul U.N.P.I.R. cuprindea secţiunea I intitulată persoane fizice compatibile, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 86/2006 această sintagmă nu mai există, cum corect a reţinut instanţa de fond, noua structură a Tabloului U.N.P.I.R. fiind stabilită în anexa la ordonanţa de urgenţă menţionată.
Astfel, subsecţiunea I B a tabloului în care recurentul-reclamant solicită să fie trecut cuprinde „practicieni definitivi organizaţi în cabinete individuale", iar acesta nu a făcut dovada încadrării în această categorie, respectiv că îşi exercită activitatea în cadrul unui cabinet individual.
Referitor la susţinerea recurentului că OUG nr. 86/2006 nu îi este aplicabilă, se constată că la data când s-a adresat U.N.P.I.R. cu cererea de trecere în subsecţiunea I B acesta era actul normativ în vigoare pentru reglementarea activităţii practicienilor în insolvenţă, prevederile OG nr. 79/1999 fiind abrogate.
De altfel, recurentul-reclamant şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile OUG nr. 86/2006 precizând şi că pentru cererea adresată U.N.P.I.R. a avut în vedere acelaşi act normativ.
Nu se poate reţine nici critica ce vizează discriminarea atât timp cât instanţa de fond a răspuns susţinerilor reclamantului-recurent pe acest aspect şi a motivat soluţia dată în cauză având în vedere prevederile legale în vigoare.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care recursul este nefondat şi, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.V. împotriva sentinţei civile nr. 628 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4469/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4474/2008. Contencios → |
|---|
