ICCJ. Decizia nr. 4484/2008. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4484/2008
Dosar nr. 354/32/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 mai 2008, reclamanţii I.D.I. şi I.D.M. au solicitat obligarea pârâţilor V.E., preşedintele Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al comunei Brusturi, judeţul Neamţ şi D.V., secretar al Consiliul local al comunei Brusturi la plata de daune pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 18/1991 şi art. 16 din Titlul IV al Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 72 din 23 iunie 2008, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu neamţ, în baza art. 1 pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, în condiţiile în care reclamanţii nu au chemat în judecată nici o autoritate publică de la nivel central.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii şi au solicitat casarea hotărârii ca nelegală, susţinând că instanţa de contencios administrativ a fost legal sesizată să judece pricina şi că, în mod greşit a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat judicios că nu sunt incidente în cauză normele de competenţă materială privind litigiile de contencios administrativ, întrucât cererea de chemare în judecată nu are ca obiect acte administrative întocmite de autorităţi publice în regim de putere publică.
Cererea de obligare a intimaţilor-pârâţi la plata de daune se soluţionează potrivit dreptului comun, astfel încât s-a stabilit corect competenţa judecătoriei, care potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., are plenitudine de jurisdicţie, judecând în primă instanţă, toate procesele şi cererile în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Recurenţii-reclamanţi au criticat hotărârea pronunţată în cauză, fără însă a argumenta în fapt şi în drept susţinerea lor privind competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ în judecarea cauzei.
Constatând că prezentul litigiu nu are ca obiect un raport juridic de drept public şi că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte va menţine ca legală hotărârea instanţei de fond şi pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.D.I. şi I.D.M. împotriva sentinţei nr. 72 din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008 .
← ICCJ. Decizia nr. 4481/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4485/2008. Contencios → |
---|