ICCJ. Decizia nr. 4481/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4481/2008
Dosar nr. 6278/1/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 17 ianuarie 2006, reclamantul G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi U.N.N.P.R., obligarea acestora la respectarea hotărârii nr. 276/2005 a C.N.C.D., obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 8000 Euro, în lei la cursul BNR din zona plăţii, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat datorită discriminării.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, analizând probele administrare, C.N.C.D., prin hotărârea nr. 276/2005 a constatat fapta de discriminare, aplicând pârâţilor sancţiuni, însă aceştia refuză să se conformeze. Acţiunea a fost motivată în drept, potrivit art. 21 din OG nr. 137/2000, jurisprudenţa C.E.D.O.
La data de 10 martie 2006, reclamantul G.M. a precizat că, solicită despăgubiri de 12.000 Euro, dar numai de la pârâtul Ministerul Justiţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1517 din 14 mai 2008 a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de pârâta U.N.N.P.R.
A respins acţiunea formulată de reclamantul G.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi U.N.N.P.R., ca nefondată.
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de pârâta U.N.N.P.R., întrucât motivele invocate ţin de temeinicia şi analiza pe fond a cererii deduse judecăţii. A reţinut că nu este în speţă, un refuz nejustificat al autorităţilor pârâte de a respecta dispoziţiile C.N.C.D. din hotărârea nr. 276/2005 şi sentinţa civilă nr. 269/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Instanţa a reţinut de asemenea că, reclamantul nu s-a înscris la concursul din 17 şi 19 octombrie 2007, pentru care s-au făcut demersuri de către cele două autorităţi pârâte, la foarte scurt timp după rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 269/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, şi nici nu şi-a precizat poziţia faţă de aceste demersuri şi faţă de neprezentarea la concurs.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul G.M., motivat în drept potrivit art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând că, instanţa nu a obligat pârâţii să respecte hotărârea C.N.C.D. nr. 276/2005 şi nici nu a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la plata despăgubirilor în valoare de 12.000 Euro. Totodată recurentul critică faptul că, pârâţii nu au modificat Regulamentul de concurs aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2263/C/2007, pentru „a face ceva pentru totdeauna, nu numai pentru cauza G.".
Examinând sentinţa atacată, motivele de recurs, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Prin hotărârea C.N.C.D. nr. 276/2005 s-a constatat că refuzul Ministerului Justiţiei şi U.N.N.P.R. de a organiza o comisie specială pentru verificarea cunoştinţelor profesionale ale reclamantului, constituie un act de discriminare, conform art. 2 alin. (1) şi (3), art. 6 şi art. 19 din OG nr. 137/2000, motiv pentru care pârâţii au fost sancţionaţi cu avertisment şi s-a solicitat U.N.N.P.R., înfiinţarea unei comisii speciale pentru examinarea cunoştinţelor de specialitate ale petentului–reclamant G.M.
Prin sentinţa civilă nr. 269 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anularea hotărârii C.N.C.D. nr. 276/2005 s-au respins ca nefondate acţiunile formulate de reclamanţii U.N.N.P.R. şi C.N.C.D., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3317 din 29 iunie 2007 a respins recursurile declarate de U.N.N.P.R. şi de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 269/2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Se reţine că, pârâta U.N.N.P.R. a comunicat reclamantului G.M. cu adresa nr. 2585 din 31 iulie 2007, împrejurarea că pentru punerea în executare a sentinţei civile nr. 269/2007 s-a solicitat Ministerului Justiţiei cu adresa nr. 2513 din 27 iunie 2007, derogare de la Regulamentul de concurs, în sensul majorării duratei de examinare, peste cele 3 ore şi a solicitat reclamantului să se înscrie la concurs, pentru a beneficia de dispoziţiile sentinţei, menţionând că, posturile vacante şi data la care urmează să aibă loc concursul se vor publica în Monitorul Oficial – partea a III-a. Se reţine de asemenea că, pârâtul Ministerul Justiţiei şi-a data acordul pentru punerea în executare a sentinţei civile nr. 269/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, iar pârâta U.N.N.P.R. a propus un set de măsuri speciale din punct de vedere al logisticii pentru desfăşurarea celor două probe de concurs, pentru candidatul G.M., măsuri care pot fi aduse la îndeplinire numai dacă reclamantul G.M. se va înscrie la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de notar public, organizat în zilele de 17 şi 19 octombrie 2007 (dosar de fond, filele 164-171).
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul G.M. nu s-a înscris la concursul din 17 şi 19 octombrie 2007, pentru care s-au făcut demersuri de către cele două autorităţi pârâte, la foarte scurt timp după rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 269/2007 a Curţii de Apel Bucureşti. Mai mult decât atât, recurentul-reclamant nu şi-a precizat poziţia faţă de aceste demersuri şi faţă de neprezentarea sa la concurs, or fiind o situaţie specială, condiţiile derogatorii trebuiau stabilite în concret, pentru o anumită dată, cu condiţia ca reclamantul să se fi înscris la concurs.
Împrejurarea că reclamantul nu s-a înscris la concurs, deşi s-a hotărât de către pârâţi, crearea unor condiţii speciale de examinare a cunoştinţelor juridice ale acestuia, denotă faptul că reclamantul nu a dorit să se prezinte la concurs, nu a motivat în nici un fel neînscrierea sa la concurs şi nici nu a avut obiecţiuni la derogările făcute la Regulament.
Posibilitatea ca reclamantul să acceadă la un post de notar public fără concurs nu este cuprinsă în nici o dispoziţie legală sau sentinţă judecătorească, mai mult decât atât, cererea recurentului-reclamant de numire în funcţia de notar, fără susţinerea concursului a fost respinsă de instanţă prin sentinţa civilă nr. 588 din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 435/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de susţinerea recurentului privind nemodificarea de către pârâţi a Regulamentului de concurs aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2263/C/2007 „pentru a face ceva pentru totdeauna, nu numai pentru cauza G.", se constată că, această solicitare excede dispozitivul hotărârii care se cere a fi respectată, iar protejarea persoanelor cu dizabilităţi se face prin legi speciale, şi nu prin modificarea unor reglementări privind accesul în profesie. Pentru orice demers în justiţie, interesul trebuie să fie direct şi personal.
În consecinţă, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinţei civile nr. 1517 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4479/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4484/2008. Contencios → |
|---|
