ICCJ. Decizia nr. 4478/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4478/2008
Dosar nr. 5572/1/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 decembrie 2007 reclamantul I.D. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Direcţia de Probaţiune solicitând anularea Ordinului M.J. nr. 3001/C din 23 noiembrie 2007 prin care a fost sancţionat disciplinar cu suspendarea dreptului de a promova în grade profesionale pentru o perioadă de un an şi şase luni.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sancţiunea disciplinară i-a fost aplicată cu nesocotirea termenului de şase luni prevăzut de art. 76 din Legea nr. 123/2006, iar în ceea ce priveşte cercetarea prealabilă s-a făcut fără audierea sa şi fără a i se fi comunicat vreun act.
Prin precizările la acţiune formulate la 18 ianuarie 2008 şi respectiv 25 ianuarie 2008, reclamantul a invocat nulitatea absolută a ordinului de sancţionare, întrucât nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii şi a solicitat suspendarea executării lui.
Prin sentinţa civilă nr. 115 din 5 mai 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei a admis acţiunea şi a anulat ordinul M.J. nr. 3001/C din 23 noiembrie 2007 ca urmare a admiterii excepţiei tardivităţii aplicării sancţiunii.
S-a avut în vedere că în raport de data la care reclamantul şi-a încetat activitatea la Biroul de Probaţiune Buzău, 1 februarie 2007, ordinului de sancţionare la 23 noiembrie 2007 s-a făcut cu depăşirea termenului de şase luni prevăzut de art. 76 alin. (2) din Legea nr. 123/2006.
În ce priveşte Biroul de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei s-a apreciat că în condiţiile în care nu are personalitate juridică fiind un compartiment care duce la îndeplinire sarcinile trasate de Ministerul Justiţiei, nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Justiţiei care a susţinut în esenţă că dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 123/2006, reglementează două termene diferite în interiorul cărora, angajatorul poate să sancţioneze personalul de probaţiune vinovat de nerespectarea obligaţiilor de serviciu.
Cum un prim termen de 90 de zile curge de la data înregistrării actului de constatare a abaterii, în speţă raportul de inspecţie din 14 august 2007, înregistrat la 9 octombrie 2007, emiterea ordinului de sancţionare la 23 noiembrie 2007 s-a făcut cu respectarea acestui termen.
În ce priveşte termenul de 6 luni, considerat de la data săvârşirii abaterii, recurenta a susţinut respectarea acestuia având în vedere că abaterile disciplinare constatate, respectiv, îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, şi-au produs efecte şi ulterior momentului la care s-a finalizat inspecţia (22-25 mai 2007), astfel încât greşit s-a considerat data de 1 februarie 2007 ca moment al săvârşirii abaterii.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probaţiune, „sancţionarea disciplinară se aplică în termen de 90 de zile de la data înregistrării actului de constatare a abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii acesteia".
În mod evident, intenţia legiuitorului, astfel după cum rezultă din conţinutul textului enunţat a fost de a impune ca şi condiţie pentru validitatea actului de sancţionare, respectarea celor două termene imperative.
Or, în cauză actul de constatare a abaterii disciplinare, raportul de inspecţie nr. 62181 din 14 august 2007, a fost înregistrat la 26 octombrie 2007, dată în raport de care ordinul de sancţionare O.M.J. nr. 3001/C din 23 noiembrie 2007 a fost emis cu respectarea termenului de 90 de zile, dar nu şi cu respectarea termenului de 6 luni de la data săvârşirii abaterii.
I.D. a fost sancţionat, conform raportului de inspecţie, pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor ce-i reveneau, în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea la Biroul de Probaţiune Buzău şi de unde a fost transferat la Biroul de Probaţiune Prahova la 1 februarie 2007.
Astfel fiind, legal şi temeinic, s-a considerat drept dată a săvârşirii abaterilor acest moment, sancţiunea disciplinară fiind propusă tocmai pentru activitatea desfăşurată până la această dată, aşa cum rezultă de altfel şi din raportul de inspecţie, astfel încât nu poate fi susţinută caracterul continuu al abaterii săvârşite.
Reţinând aceste aspecte, legal şi temeinic, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ, a apreciat că ordinul de sancţionare a fost emis cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 76 alin. (2) din Legea nr. 123/2006 şi a procedat în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 115 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4476/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4479/2008. Contencios → |
|---|
