ICCJ. Decizia nr. 4485/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4485/2008
Dosar nr. 551/36/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 25 martie 2008 la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul R.R.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 6337 din 29 februarie 2008, cu consecinţa recunoaşterii calităţii sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi acordării drepturilor cuvenite.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 410/CA din 12 mai 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantul R.R.S. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 6337 din 29 februarie 2008 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu şi că a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii ca şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, reclamantul nu are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut după aproape doi ani de la schimbul obligatoriu de populaţie între românii de etnie bulgară din judeţele Tulcea şi Constanţa şi etnicii români din judeţele Durostor şi Caliacra, potrivit prevederilor art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova, între România şi Bulgaria, la 7 septembrie 1940.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul R.R.S. s-a născut la data de 3 ianuarie 1942, în localitatea Istria, judeţul Constanţa din părinţii R. şi I., părinţii săi făcând obiectul unui schimb de populaţie între Bulgaria şi România, urmare Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova (dosar de fond filele 6-8, 11 bis).
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 410/CA din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4484/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4486/2008. Contencios → |
|---|
