ICCJ. Decizia nr. 4491/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4491/2008
Dosar nr. 200/57/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 februarie 2008 reclamanta SC A. SA Galda de jos alba-iulia, a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia consolidarea proprietăţii, reforma structurilor de exploataţie şi conservarea solurilor, solicitând obligarea pârâtului la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5671 mp, iar în caz de refuz, obligarea instituţiei la plata de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din 25 ianuarie 2007 a solicitat pârâtului eliberarea certificatului de atestare, în baza documentaţiei tehnice întocmite conform prevederilor HG nr. 834/1991 pentru obiectivul „Ferma vegetală nr. 6" Timiş, actul administrativ nefiind întocmit, deşi a fost avizat de direcţiile de specialitate.
Prin sentinţa nr. 70 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, conform prevederilor HG nr. 834/1991, potrivit documentaţiei depuse şi înregistrate sub nr. 503 din 24 ianuarie 2007.
Instanţa a dispus şi obligarea pârâtului la 500 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, deşi a trecut o lungă perioadă de timp de la avizarea documentaţiei de către direcţia de specialitate, pârâtul nu a procedat la eliberarea certificatului solicitat, fiind întrunite astfel cerinţele art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de a emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, împrejurarea invocată de instanţă, privind avizul direcţiei de specialitate din minister nu poate constitui temei al admiterii acţiunii, cât timp acea structură nu are atribuţii legale sau mandat din partea organului de decizie asupra cererii de emitere a actului solicitat.
Pârâtul a mai arătat şi faptul că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate are loc potrivit unei proceduri complexe, presupunând analizarea documentaţiei şi avizarea ei de mai multe direcţii, precum şi de conducerea ministerului.
În speţă, doar direcţia de specialitate din cadrul ministerului, Direcţia consolidarea proprietăţii, reforma structurilor de exploataţie şi conservarea solurilor, şi-a dat avizul privind conformitatea documentaţiei din punct de vedere tehnic, certificatul solicitat fiind în circuitul de avizare.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Potrivit art. 1 din HG nr. 834/1991 terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului său de activitate, se determină pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort.
În conformitate cu prevederile art. 6 din actul normativ susmenţionat, terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează la valoarea de piaţă, pe baza rapoartelor de evaluare, întocmite de evaluatori autorizaţi, acte ce se anexează documentaţiei.
Valoarea terenurilor evaluate, actualizată, se include în patrimoniul societăţilor comerciale, iar capitalul social al acestora se majorează conform Legii nr. 31/1990.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că documentaţia depusă de reclamantă în vederea eliberării certificatului de atestare a fost înregistrată la Ministerul Agriculturii, Direcţia generală de management forestier, funciar şi cinegetic, prin direcţia de specialitate, cea de consolidare a proprietăţii, reforma structurilor de exploataţie şi conservare a solurilor. Aceasta din urmă a avizat documentaţia la 17 februarie 2007, apoi, Direcţia juridică şi-a dat avizul pentru conformitate la data de 21 martie 2007.
Însă, astfel cum atestă înscrisul aflat la fila 21 a dosarului de fond, anexat notei M07, reprezentanţii Direcţiei generale management forestier, funciar şi cinegetic nu au fost de acord cu avizarea, menţionând la 17 iulie 2007 că terenurile asupra cărora s-a solicitat atestarea dreptului de proprietate au fost subevaluate.
Ulterior, documentaţia a fost transmisă în circuitul de avizare în cadrul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fără a se proceda la finalizare până la introducerea acţiunii.
În aceste împrejurări, nu se poate reţine refuzul nejustificat al pârâtului de a efectua operaţiunile necesare elaborării certificatului de atestare, în sensul art. 8 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond, în sensul obligării autorităţii pârâte de a emite actul administrativ solicitat, apare ca fără suport legal, fiind necesară suplimentarea probelor.
În acest sens, instanţa de trimitere va face demersuri pentru a afla dacă punctul de vedere al direcţiei de specialitate din cadrul ministerului a fost sau nu însuşit de organul de decizie precum şi stadiul avizării documentaţiei, pentru a se putea pronunţa în cunoştinţă de cauză asupra cererii formulate de reclamantă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 70/F/CA din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4488/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4492/2008. Contencios → |
|---|
