ICCJ. Decizia nr. 4488/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4488/2008
Dosar nr. 356/45/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi la data de 20 mai 2008, reclamanta T.A.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, suspendarea executării Ordinului nr. 905 din 14 mai 2008 emis de ministrul sănătăţii, prin care s-a dispus revocarea sa din funcţia de manager al Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, considerând nereală concluzia Comisiei de evaluare în ceea ce priveşte pretinsa nerealizare a indicatorilor de performanţă ai managementului şi apreciind că schimbarea managementului va produce grave perturbări în activitatea institutului.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 122/CA din 23 iunie 2008 a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, excepţia lipsei de obiect, excepţia lipsei de interes şi excepţia de prematuritate, excepţii invocate de intimatul Ministerul Sănătăţii Publice.
A respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 905 din 14 mai 2008 formulată de reclamanta T.A.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, ca nefondată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut cu privire la excepţia lipsei competenţei materiale a curţii de apel, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006 că, atât contractul de management al Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi cât şi actele emise în mod unilateral în executarea acestuia sunt acte administrative ce atrag raportat la statutul de organ central al administraţiei publice a emitentului, Ministrul Sănătăţii Publice, competenţa materială a curţii de apel, în condiţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de excepţiile: lipsei de obiect a cererii, lipsei de interes a reclamantei şi prematurităţii, invocate de intimat s-a reţinut că, singura condiţie pe care legiuitorul a impus-o pentru accesarea procedurii prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este ca, cel ce se consideră vătămat prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită să fi iniţiat procedura recursului administrativ prealabil, reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, condiţie pe care reclamanta a îndeplinit-o.
Faţă de cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, instanţa de fond a constatat că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu a dovedit existenţa unei împrejurări de natură a crea o serioasă îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ şi nici posibile urmări generatoare de prejudicii grave, dificil de reparat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta T.A.V., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, că întrunirea condiţiei cazului bine justificat trebuia să se raporteze la consecinţele punerii în aplicare a actului administrativ, iar nu la legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Recurenta arată că, prin aplicarea ordinului contestat se produce o bulversare a activităţii medicale lăsată sub intimatul altui manager, că veniturile sale au fost substanţial reduse, ceea ce crează pericolul neachitării de către reclamantă la termen, a obligaţiilor financiare asumate, existând şi pericolul necontinuării unor proiecte de natură medicală începute sub manageriatul reclamantei.
Examinând sentinţa atacată, motivele de recurs, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că, recursul este nefondat.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond.
Art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 defineşte cazurile bine justificate ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Contrar acestei prevederi legale, recurenta susţine că, instanţa trebuie să se raporteze la consecinţele punerii în aplicare a actului administrativ şi nicidecum la legalitatea sau nelegalitatea acestuia, care ţine de fondul cauzei.
Corect a reţinut instanţa de fond că, cercetarea modului în care a fost încheiat contractul de management, precum şi consecinţele decurgând din nerealizarea indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului, conveniţi de pârâţi în contractul de administrare a activităţii instituţiei publice în cauză, depăşeşte sfera verificărilor pe care instanţa le poate efectua în procedura specială consacrată de art. 14 din Legea nr. 554/2004, această evaluare presupunând administrarea de probe şi examinarea pe fond a raportului juridic litigios, iar nu o simplă analiză specifică procedurii suspendării executării actului administrativ.
Art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 stabileşte că paguba iminentă este prejudiciul material, viitor şi previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Faţă de aceasta, efectele negative în plan salarial şi profesional, invocate de recurentă nu pot fi asimilate situaţiilor vizate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, repararea eventualelor prejudicii de această natură, fiind posibilă în situaţia admiterii pe fond a acţiunii pentru anularea actului administrativ.
Nu poate fi asimilată „pagubei iminente" nici susţinerea recurentei referitoare la „bulversarea activităţii medicale" sau imposibilitatea continuării unor proiecte de natură medicală, faţă de emiterea Ordinului nr. 906 din 14 mai 2008, prin care Ministerul Sănătăţii Publice a împuternicit pe directorul financiar-contabil al institutului să preia atribuţiile şi responsabilităţile managerului, până la nominalizarea titularului, asigurându-se astfel continuitatea activităţii instituţiei publice în ansamblul ei, asigurându-se şi fostului manager posibilitatea de a-şi continua activitatea profesională şi salarizarea corespunzătoare funcţiei de medic primar.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.A.V. împotriva sentinţei nr. 122/CA din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4487/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4491/2008. Contencios → |
|---|
