ICCJ. Decizia nr. 4588/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4588/2008
Dosar nr. 589/35/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta N.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 5550 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea şi obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică, întrucât reclamanta s-a născut la data de 20 februarie 1942, în localitatea Izvoarele, judeţul Tulcea, părinţii săi fiind strămutaţi din motive etnice, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Tulcea a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană persecutată şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 560/CA din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea hotărârii nr. 5550 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 20 februarie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă.
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
A mai apreciat că efectele strămutării s-au răsfrânt şi asupra reclamantei, întrucât aceasta s-a născut în perioada de strămutare a familiei sale, Legea nr. 189/2000 nefăcând nici un fel de distincţie în sensul înlăturării de la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 lit. c) a copiilor născuţi în perioada de strămutare a părinţilor. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta s-a născut după strămutarea părinţilor săi şi prin urmare nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că reclamanta s-a născut la data de 20 februarie 1942 în localitatea Izvoarele, judeţul Tulcea unde părinţii săi au fost strămutaţi, astfel că efectele strămutării s-au răsfrânt şi asupra sa, de la data naşterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menţionată.
În mod corect a observat prima instanţă că Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane cărora de sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. c), în sensul că nu pot beneficia de prevederile legii copiii născuţi după strămutarea părinţilor, astfel cum consideră în mod eronat pârâta.
Prin urmare, având în vedere că intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2000 într-o localitate în care părinţii săi au fost strămutaţi şi întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce priveşte persoana strămutată care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., acesta va fi respins ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 560/CA/2008 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4586/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4608/2008. Contencios → |
|---|
