ICCJ. Decizia nr. 4586/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4586/2008
Dosar nr. 713/33/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 22865 din 4 aprilie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj şi obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Cluj a solicitat respingerea acţiunii apreciind că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 6 iunie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 22865 din 4 aprilie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940-1 martie 1945 şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă.
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că strămutarea reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii octombrie 1940 s-a datorat persecuţiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât se bazează pe declaraţii notariale care nu are puterea de a atesta veridicitatea conţinutului lor.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Ceaba, judeţul Cluj, în localitatea Geaca, judeţul Cluj, în cursul lunii octombrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
Strămutarea a fost datorată persecuţiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu asupra familiei reclamantului, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor F.I. şi A.A., audiaţi de prima instanţă.
Prin urmare, Înalta Curte observă că instanţa de fond a stabilit corect statutul de refugiat al reclamantului prin aprecierea probelor administrate în cauză, situaţie în care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins, ca nefondat, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 479 din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurentă să-i plătească intimatului reclamant, B.I. suma de 400 lei cheltuieli de judecată cu recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4585/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4588/2008. Contencios → |
|---|
