ICCJ. Decizia nr. 4585/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4585/2008
Dosar nr. 638/33/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul V.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 22734 din 18 februarie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj şi obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Cluj a solicitat respingerea acţiunii apreciind că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 441 din 22 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 22734 din 18 februarie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 13 februarie 1942-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă.
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că strămutarea reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii februarie 1942 s-a datorat persecuţiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia şi, modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul, născut în localitatea de refugiu nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că părinţii reclamantului s-au refugiat împreună cu familia sa din localitatea Cluj, judeţul Cluj, în localitatea Deva, judeţul Hunedoara, în cursul lunii februarie 1942, iar reclamantul s-a născut la data de 13 februarie 1942, în timpul refugiului părinţilor săi, astfel că efectele refugiului s-au răsfrânt şi asupra reclamantului, de la data naşterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menţionată.
Prim instanţă a observat în mod corect că Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. c), în sensul de a stipula în mod expres că nu pot beneficia de prevederile legii copiii concepuţi şi născuţi după refugiul părinţilor.
Prin urmare, având în vedere că intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2000 într-o localitate în care s-au refugiat părinţii săi, şi întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce priveşte persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., acesta va fi respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 441 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4584/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4586/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
