ICCJ. Decizia nr. 4691/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4691/2008
Dosar nr. 6843/2/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii P.G.V., P.M. şi P.I.D. au chemat în judecată pârâţii T.B., Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, T.A. şi Ministerul Apărării Naţionale pentru anularea actului administrativ emis de pârâţi ce este invocat când reclamanţii solicită autorizaţii de construcţie, recunoaşterea dreptului prevăzut de Constituţia României privind dreptul la proprietate şi dreptul de a construi pe terenurile lor fără nicio restricţie, obligarea pârâţilor la mutarea depozitului de muniţie W02494, iar suprafaţa de teren să fie pusă la dispoziţia Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar spre a fi restituit proprietarilor de drept.
La 26 ianuarie 2007, reclamanţii au formulat o cerere precizatoare în care au arătat că solicită mutarea depozitului, retragerea pericolului în limitele proprietăţilor, în interiorul gardului depozitului de muniţie, despăgubiri prin plata contravalorii terenului afectat ce urmează a fi preluat de Ministerul Apărării Naţionale pentru că cererea sa nu a fost soluţionată în termen de pârâţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1945 din 12 iulie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut faptul că reclamanţii, prin reconstituirea dreptului de proprietate dar şi în urma încheierii unor contracte de donaţie sau vânzare-cumpărare, sunt proprietarii unor suprafeţe de teren în extravilanul municipiului Târgovişte.
În anul 2005, prin Hotărârea Consiliului Local Târgovişte, s-a aprobat extinderea teritoriului extravilan al municipiului, parcelarea suprafeţei pentru construirea de locuinţe individuale pe lot, între beneficiari fiind şi reclamanţii, dar a fost introdusă restricţia ca documentaţiile pentru obţinerea autorizaţiilor de construire să fie însoţită de avizele Ministerului Apărării Naţionale, Oficiului de cadastru Dâmboviţa, A.N.P.R. şi M.M.G.A. şi avize şi acorduri de la furnizorii de utilităţi tehnico-utilitare.
S-a reţinut şi că în zona terenurilor reclamanţilor se află obiectivul militar din cartierul Prisaca, depozit de muniţii şi explozibili de garnizoană, construit pe o suprafaţă de teren proprietatea statului şi aflat în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.
Reclamanţii P.M. şi P.I.D. au solicitat Statului Major General avizul pentru edificarea unor construcţii, cereri care au fost avizate nefavorabil având în vedere că respectivele construcţii urmau să fie edificate la distanţe mai mici de 400 m, respectiv 200 m, iar acest aviz a fost contestat într-un alt litigiu.
Instanţa de fond a apreciat că Statul Major General a comunicat reclamanţilor justificarea neavizării edificării acestor construcţii, iar mutarea obiectivului militar nu ar fi posibilă pentru că este un obiectiv de importanţă deosebită pentru Sistemul Naţional a Apărare.
Şi pârâtul Preşedintele României s-a considerat că a răspuns reclamanţilor şi a comunicat acestora că petiţia a fost înaintată Ministerului Apărării Naţionale pentru a primi răspuns, iar Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nu are atribuţii în avizarea edificării construcţiilor în vecinătatea unităţilor militare.
Instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută o nesoluţionare a cererilor reclamanţilor, iar în privinţa mutării depozitului de muniţie sau a gardului în interiorul acestuia este anterioară dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanţi, iar prin trecerea în intravilanul municipiului Târgovişte s-a instituit şi obligaţia de a obţine avizele Ministerului Apărării Naţionale pentru edificarea construcţiilor.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către P.G.V. şi P.M. pentru că soluţia ar fi nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea cererii şi obligarea pârâţilor la mutarea depozitului.
Se arată că în motivele de recurs că terenul pe care este construit depozitul a fost preluat în anul 1952 fără titlu şi a fost edificat deşi pune în pericol viaţa vecinilor.
Cu toate că a fost preluat fără titlu, terenul a fost înregistrat în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului şi s-a instituit o fâşie de siguranţă de 200 m lăţime, teren pe care proprietarii nu-l pot lucra, folosi, construi, potrivit unui Regulament militar din 1989.
Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu a verificat legalitatea actelor folosite de Ministerul Apărării Naţionale, a refuzat analizarea modului de preluare a terenului, a refuzat să trimită la Curtea Constituţională cererea privind Regulamentul A/114/1/1989.
S-a arătat că Preşedintele României a fost chemat să ordone, în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, mutarea pericolului.
S-a precizat că cererea priveşte refuzul nejustificat de îndepărtare a pericolului iminent iar hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind invocate, în drept, art. 304 pct. 7şi 9 C. proc. civ.
Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Au fost invocate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi a Preşedintelui României care nu au atribuţii în sensul amplasării noilor obiective de investiţii.
Şi Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Având în vedere că au fost invocate excepţii, în baza art. 137 C. proc. civ. vor fi analizate, mai întâi, acestea şi apoi vor fi analizate în măsura în care se impune, motivele de recurs.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Înalta Curte o va respinge pentru că obiectul cererii adresate instanţei de fond vizează refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, iar potrivit art. 7 alin. (5) din Legea n. 554/2004, modificată nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile în cazul refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Fiind o prevedere legală expresă nu se poate cere reclamanţilor să îndeplinească procedura prealabilă dacă legea exceptează aceste acţiuni de la această procedură.
Nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu este admisă pentru că reclamanţi au chemat în judecată Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Preşedintele României pentru că au considerat că cele două autorităţi nu i-au răspuns la cererile adresate şi nu se poate soluţiona cererea şi verifica dacă refuzul a fost sau nu justificat sau dacă s-a răspuns sau nu în termen decât în condiţiile în care cele două autorităţi sunt parte în proces, îşi pot face apărările. Oricum, chemarea celor două autorităţi nu s-a datorat faptului că reclamanţii consideră că acestea ar avea atribuţii în amplasarea noilor obiective, ci pentru că, apreciază reclamanţii, cele două autorităţi nu ar fi răspuns unor solicitări ale acestora.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Deşi la solicitarea instanţei de fond de a-şi preciza obiectul cererii reclamanţii au arătat că invocă nesoluţionarea în termen a unei cereri, în motivele de recurs se face referire la refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, ceea ce înseamnă modificarea cererii în faţa instanţei de recurs, iar acest lucru nu este posibil.
Înalta Curte va analiza legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de fond în raport de cererea adresată acesteia şi de celelalte motive de recurs.
Referirile recurenţilor la faptul că instanţa de fond nu a analizat aspectele legate de legalitatea actelor folosite de Ministerul Apărării Naţionale pentru a dovedi proprietatea, legalitatea înscrierii în domeniul statului a terenurilor ce aparţin recurenţilor, a modului de preluare a terenului vor fi respinse pentru că în faţa instanţei de fond nu a fost invocată nelegalitatea vreunui act administrativ iar aceasta să fi omis să se pronunţe asupra cererilor.
În faţa instanţei de fond a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a Regulamentului nr. A/114/1/1989 şi, în mod corect, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în discuţie fiind un act administrativ.
Deşi sunt invocate prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în motivele de recurs nu sunt dezvoltate.
Cu toate acestea, se constată că hotărârea instanţei de fond este motivată, atât în fapt cât şi în drept, cu respectarea prevederilor art. 261 C. proc. civ.
Chiar dacă nu au fost indicate textele de lege care ar fi fost încălcate sau a căror aplicare ar fi fost făcută greşit de instanţa de fond, Înalta Curte va constata că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi au fost indicate adresele cu care autorităţile pârâte au comunicat răspunsul recurenţilor la cererile adresate.
În privinţa capătului de cerere privind mutarea depozitului soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică pentru că, în momentul trecerii terenurilor din extravilan în intravilan a fost avută în vedere amplasarea acestui depozit, iar titularii dreptului de proprietate aveau obligaţia de a obţine avizele Ministerului Apărării Naţionale pentru orice construcţie care va fi edificată în zonă.
Considerând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. va fi respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de Administraţia Prezidenţială.
Respinge recursul declarat de P.G.V. şi P.M. împotriva sentinţei civile nr. 1945 din 12 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4679/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4694/2008. Contencios → |
|---|
