ICCJ. Decizia nr. 4694/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4694/2008
Dosar nr. 2074/2/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3360 din 18 decembrie 2007, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A.c.E.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Cluj, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu.
Pe cale de consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în solidar cu structurile subordonate, la plata primelor de vacanţă pentru perioada 2004 – 2006 şi a sporului de fidelitate pe anul 2005, către reclamanţii din cadrul acestor structuri.
A respins totodată excepţiile necompetenţei materiale şi lipsei calităţii procesuale pasive invocată de I.P.J. Prahova precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ca neîntemeiate şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Şcoala de Poliţie Câmpina, respingând cererile formulate în contradictoriu cu aceştia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, că potrivit art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 poliţiştii sunt îndreptăţiţi la plata unei prime de concediu egală cu salariul de bază din luna precedentă celei în care i s-a acordat concediul, iar în conformitate cu art. 6 din acelaşi act normativ şi la plata unui spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condiţiile concrete de stabilire a acestui procent, reglementate prin Ordinul nr. 132 din 9 februarie 2004.
S-a mai reţinut că, prin dispoziţiile Legilor nr. 507/2003, nr. 511/2004 şi nr. 379/2005, aplicarea prevederilor legale privitoare la prima de concediu a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2006, iar prin OUG nr. 118/2004 aplicarea prevederilor referitoare la sporul de fidelitate a fost suspendată pentru anul 2005.
În raport de aceste dispoziţii legale instanţa a apreciat că măsura suspendării are ca efect numai amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legilor menţionate şi nu este echivalentă cu abrogarea acestora, astfel încât, odată cu expirarea duratei de suspendare, obligaţia corelativă dreptului acordat prin lege, devine executorie.
Sub aspectul excepţiilor invocate s-a reţinut că, în speţă, obiectul acţiunii priveşte drepturi născute din derularea raportului de serviciu şi obligaţiile corelative acestora, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 conform cărora cauzele având ca obiect raporturi de serviciu sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocate de I.P.J. Prahova, fiind neîntemeiată.
Instanţa a constatat de asemenea că obligaţia ce face obiectul cererii derivă din raportul juridic de serviciu născut între Ministerul Internelor şi Reformei Administrative , prin autorităţile subordonate şi reclamanţi, raporturi faţă de care Ministerului Economiei şi Finanţelor are calitate de terţ, neexistând vreo obligaţie de plată a sumelor respective în sarcina acestora atâta vreme cât nu există nici raport juridic cu un asemenea conţinut.
Pe de altă parte, s-a considerat că nu s-a făcut dovada îndreptăţirii pârâtei Şcoala de Poliţie Câmpina, de a sta în judecată în calitate de pârâtă cu privire la vreunul dintre reclamanţi.
În ceea ce priveşte calitatea de pârâţi a I.P.J. Prahova şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative s-a reţinut că aceasta este conferită de prezenta, în calitate de reclamant a lui M.A.C.C., care şi-a desfăşurat activitatea în această structură a ministerului, în perioada 2002 – 2005 şi respectiv de calitatea de ordonator principal de credite în cazul ministerului.
Având în vedere obiectul cererii de intervenţie care constă în obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor la virare a unor sume de bani instanţa a apreciat că acest minister nu are calitate de subiect pasiv al vreunui raport juridic în baza vreunei dispoziţii legale, motiv pentru care a apreciat că cererea de chemare în garanţie este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul I.P.J. Cluj invocând lipsa calităţii sale procesuale pasive în raport cu solicitarea reclamantului A.C.O. de a-i plăti prima de concediu aferentă anului 2006.
În susţinerea excepţiei s-a invocat împrejurare că reclamantul a fost salariatul I.P.J. Cluj până la data de 15 decembrie 2005 şi, prin urmare nu are calitate procesuală pasivă în raport cu pretenţiile acestuia de a i se achita prima de concediu pe anul 2006.
Pe fondul cauzei, recurentul a apreciat că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, întrucât nu i-au fost comunicate acţiunea şi înscrisurile anexate.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantului, prin care s-a solicitat plata de către I.P.J. Cluj a primei de concediu pe anul 2006 şi a sporului de fidelitate aferent anului 2005, cu motivarea că intimatul-reclamant nu a fost salariatul instituţiei decât în anii 2004 şi 2005 şi respectiv, în condiţiile în care prevederile art. 6 din OG nr. 38/2003 au fost suspendate pentru anul 2005, potrivit art. 2 alin. (1) din OUG nr. 117/2004, astfel încât, în bugetul aprobat pentru anul 2005 nu au fost prevăzute sporuri pentru plata sporului de fidelitate.
Cu privire la acest ultim aspect s-a mai susţinut că suspendarea unei dispoziţii legale echivalează cu inexistenţa ei în ordinea de drept, motiv pentru care suma nu a fost prevăzută în bugetul instituţiei, iar potrivit art. 4 şi art. 72 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, angajarea cheltuielilor din buget nu se poate face decât în limita sumelor aprobate.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze s-a solicitat plata unor drepturi salariale respectiv, prima de vacanţă, spor de fidelitate şi spor pentru condiţii de pericol deosebit, conferite reclamanţilor-intimaţi prin dispoziţiile OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
Aceste drepturi salariale derivă din raportul de serviciu pe care intimaţii-reclamanţi îl au cu instituţiile chemate în judecată şi prin urmare presupun cu necesitate existenţa unei identităţi între cel chemat în judecată şi persoana obligată în raportul obligaţional dedus judecăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile legale mai susmenţionate se constată că, într-adevăr, între recurentul-pârât I.P.J. Cluj şi intimatul A.C.O., nu există un asemenea raport obligaţional după data de 15 februarie 2005 când raportul său de serviciu cu această instituţie a încetat şi, prin urmare, instituţia pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte drepturile salariale pe anul 2006, respectiv prima de concediu aferentă acestui an, solicitată de recurentul-intimat.
Evident însă, recurentul va rămâne obligat în continuare, astfel cum corect a stabilit instanţa de fond, la plata drepturilor salariale solicitate de intimat pentru perioada anterioară datei de 15 decembrie 2005, suspendarea dispoziţiilor care le reglementează, prin OUG nr. 118/2004, nefiind echivalentă cu abrogarea acestor drepturi, astfel încât, la expirarea duratei de suspendare obligaţiile corelative drepturilor suspendate devin executorii.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge obligarea recurentului-pârât la plata primei de vacanţă aferentă anului 2006 către intimat, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului I.P.J. Cluj, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Cluj împotriva sentinţei civile nr. 3360 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal .
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de obligare a Inspectoratului Judeţean de Poliţie a Judeţului Cluj la plata primei de vacanţă pe anul 2006 către A.C.O. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 4691/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4695/2008. Contencios → |
|---|
