ICCJ. Decizia nr. 4701/2008. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4701/2008
Dosar nr. 5983/1/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile unor procurori care au funcţionat sau funcţionează în cadrul D.I.I.C.O.T., între care şi recurenta, cerere care au avut ca obiect recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa în acest fel, C.S.M. a reţinut că dispoziţiile OUG nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea D.I.I.C.O.T. nu conţin reglementări privind cariera profesională a procurorilor delegaţi/detaşaţi/numiţi în cadrul acestei structuri specializate a Ministerului Public, astfel că acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
Dispoziţiile Legii nr. 508/2004 nu prevăd înlăturarea obligaţiei de participare la concursul naţional pentru obţinerea gradului profesional şi devin aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004 care se aplică în mod corespunzător, potrivit art. 26 din Legea nr. 508/2004.
S-a apreciat că numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. nu poate echivala cu promovarea în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie deoarece condiţiile de numire la D.I.I.C.O.T. sunt diferite de cele stabilite în vederea promovării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta A.S. pe care o consideră nelegală.
În motivele de recurs se arată că D.I.I.C.O.T. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, iar prin numirea sa în cadrul acestei structuri i-a fost oferit gradul profesional corespunzător.
O dovadă în acest sens este faptul că participă obligatoriu la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în cadrul acesteia se desemnează membrul care să îi reprezintă în C.S.M.
Au fost invocate şi hotărâri judecătoreşti pronunţate în acelaşi sens.
S-a solicitat admiterea recursului şi recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
C.S.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece trebuie să se facă distincţie între „promovare" şi „numire" pentru că legea stabileşte condiţii diferite pentru cele două instituţii.
S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T., deşi funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este o structură distinctă, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială.
Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face în anumite condiţii, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face prin concurs, conform art. 43-44 din Legea nr. 303/2004.
Chiar dacă procurorii D.I.I.C.O.T. sunt salarizaţi corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atunci când funcţionează în cadrul acestei structuri totuşi nu se poate considera că aceştia dobândesc gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru că legea prevede că, la încetarea activităţii, procurorii revin la parchetul de unde provin.
În privinţa practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurentă s-a susţinut că deciziile au fost pronunţate în soluţionarea unor recursuri şi nu a recursului în interesul legii şi nu au caracter obligatoriu şi nu au constituit o dezlegare la problema de drept supusă judecăţii.
S-a apreciat că prin dobândirea gradului profesional numai prin numire s-ar crea o situaţie discriminatorie în raport cu ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public care trebuie să susţină concurs pentru promovarea în funcţie de execuţie.
S-a depus la dosar, de către intimat, o notă privind evoluţia profesională a recurentei şi Nota Direcţiei Resurse Umane şi Organizare care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Recurenta a fost procuror la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vrancea, începând cu 15 noiembrie 2007, în baza Ordinului nr. 2272 din 14 noiembrie 2007 al Procurorului General al României.
Numirea recurentei în cadrul D.I.I.C.O.T. s-a făcut în anul 2007 când era în vigoare forma modificată a Legii nr. 508/2004, act normativ potrivit căruia D.I.I.C.O.T. este o structură în cadrul Ministerului Public, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Rezultă incontestabil că D.I.I.C.O.T. este organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nu are relevanţă împrejurarea că această structură specializată are personalitate juridică.
Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529 din 21 februarie 2007 precizează la art.4 că : în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează (punctele a-n):
a) D.N.A.;
b) D.I.I.C.O.T.
Deşi D.I.I.C.O.T. este organizată în structura centrală şi teritorială [art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004 modificată], structura teritorială este înfiinţată în circumscripţia teritorială a parchetelor de pe lângă curţile de apel şi de pe lângă tribunale.
Se mai poate observa că procurorii D.I.I.C.O.T., indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială) sunt convocaţi la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, participă la acestea şi îşi exprimă votul.
Nu poate fi admisă ipoteza intimatului şi anume, aceea a încadrării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca procuror, a exercitării competenţelor specifice uneia dintre direcţiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a salarizării corespunzătoare nivelului şi totuşi procurorul să nu aibă şi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nu poate fi admisă ipoteza, deoarece toţi procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să aibă gradul profesional corespunzător.
Gradul profesional poate fi obţinut fie prin concurs conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr. 303/2004, fie prin numire conform Legii nr. 508/2004.
Legiuitorul nu a făcut distincţie în acest caz între promovare şi numire, ci a prevăzut o procedură specială în favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracţiunilor asupra cărora D.I.I.C.O.T. are competenţă.
Procedura specială nu reprezintă o favorizare a procurorilor care au solicitat numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. şi o eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece condiţiile sunt mai drastice, fiind necesare calităţi deosebite. Mai mult, în urma modificărilor legislative, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face numai după susţinerea unui interviu organizat la nivel naţional .
Nu se poate vorbi de o eventuală discriminare ce s-ar naşte în raport cu procurorii care, pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.
De altfel, în ceea ce priveşte noţiunea de discriminare, Curtea are în vedere şi practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea şi Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
Or, în speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 şi înfiinţarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detaşări sau delegări, instituţii care nu se confundă cu „numirea" în funcţie).
Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 octombrie 2008, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor".
Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T. revine, la încetarea activităţii la parchetele de unde provine, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T. sunt numiţi pe perioadă nedeterminată şi nu determinată.
Norma legală a urmărit doar să protejeze procurorul şi, mai mult, acelaşi text, art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 republicată, mai prevede şi că procurorul revine fie la parchetul de unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze, potrivit legii.
În condiţiile unificării normelor de competenţă materială şi funcţională prin OUG nr. 131/2006, procurorii din structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeaşi competenţă materială şi funcţională ca şi procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T.
Prin urmare, în cazul infracţiunilor ce cad în competenţa procurorilor D.I.I.C.O.T., aceştia îndeplinesc aceleaşi atribuţii cu cele îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la practica Secţiei de contencios administrativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în sensul recunoaşterii gradului de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru promovarea din cadrul D.I.I.C.O.T.
Dacă s-ar adopta o soluţie contrară, fără argumente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 304/2004, nu ar face altceva decât să genereze divergenţe de jurisprudenţă, ce au ca efect un climat de insecuritate şi incertitudine, fără a mai exista posibilitatea respectării dreptului fiecărui cetăţean la un proces echitabil, drept consacrat atât de art. 21 alin. (3) din Constituţia României, dar şi de art. 6 din C.E.D.O.
Referitor la susţinerile intimatului că deciziile pronunţate anterior nu au caracter obligatoriu acestea vor fi respinse pentru că, în practica C.E.D.O., rolul unei jurisdicţii supreme este tocmai acela de a regla contradicţiile jurisdicţionale iar prin pronunţarea aceleiaşi soluţii se evită divergenţele jurisdicţionale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi anulată Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o priveşte pe recurentă, va fi admisă cererea acesteia şi va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.S. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce o priveşte pe recurenta A.S. şi obligă intimatul C.S.M. să recunoască recurentei gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 4700/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4704/2008. Contencios → |
---|