ICCJ. Decizia nr. 4746/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4746/2008
Dosar nr. 383./43/2007
Şedinţa publică din 16 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 martie 2007, reclamanta I.G. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Harghita, să se dispună emiterea unei decizii în temeiul căreia să poată beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţită să i se recunoască calitatea de refugiat deoarece, ca urmare a persecuţiilor etnice la care a fost supusă, în anul 1943, s-a refugiat împreună cu familia din Basarabia în România.
Reclamanta a mai arătat că surorilor sale, refugiate în aceleaşi condiţii, li s-a recunoscut această calitate. Totodată, a susţinut că a solicitat pârâtei să-şi revizuiască Decizia iniţială în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2000, apreciind că, în acest sens, a adus dovezi suplimentare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ., sub motivaţia că solicitarea iniţială a reclamantei a fost respinsă prin hotărârea nr. 530 din 23 decembrie 2004 emisă de C.J.P. Harghita şi menţinută prin sentinţa nr. 67/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin sentinţa nr. 46 din 18 mai 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantei I.G.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că prin sentinţa nr. 67 din 21 februarie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost respinsă contestaţia reclamantei arătându-se că hotărârea nr. 530/2004 a C.J.P. Mureş este corectă, reclamanta nefăcând dovada persecuţiei pe care ar fi suferit-o.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a solicitat revizuirea deciziei iniţiale, potrivit art. 10 din Legea nr. 189/2000, cererea formulată în anul 2007 neputând fi calificată ca o cerere de revizuire în sensul acestui text de lege.
Constatând identitatea de părţi, obiect şi cauză, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut îndeplinirea cerinţelor art. 166 C. proc. civ. şi a admis excepţia puterii de lucru judecat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta I.G.
Recursul a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4379 din 14 noiembrie 2007, sentinţa atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, considerându-se că prezenta acţiune reprezintă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 189/2000 şi nu este vorba despre o autoritate de lucru judecat.
Judecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 63 din 27 mai 2008, a admis acţiunea, a obligat pârâta să-şi revizuiască Hotărârea nr. 530 din 23 decembrie 2004, în sensul de a-i recunoaşte reclamantei drepturile conferite de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1943-6 martie 1945, începând cu data de 29 octombrie 2004, cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond după casare a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. Harghita, solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că, în mod eronat, a fost admisă acţiunea reclamantei, având în vedere că aceasta nu a dovedit existenţa persecuţiilor etnice în perioada prevăzută de lege, întrucât aspectele reţinute de instanţă privind persecuţiile suferite de familia reclamantei şi deportarea tatălui au avut loc între anii 1953-1956, când prin Decretul-lege nr. 1627/1944 fuseseră abrogate legile cu caracter discriminatoriu şi când cauza persecuţiilor etnice nu avea la bază criterii de etnie, cum prevede Legea nr. 189/2000.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi ale art. 2 din HG nr. 127/2002, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensaţii pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, aflându-se în situaţiile enumerate de lege.
Nu se justifică excluderea intimatei reclamante de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp cât, prin declaraţiile autentice ale martorilor S.N., S.M., actele de stare civilă ale reclamantei, deciziile nr. 746/740/2006, nr. 854/741/2007 şi nr. 779/743/2007 emise de C.J.P. Harghita în favoarea a trei dintre surorile reclamantei, aflate în aceeaşi situaţie cu aceasta, adeverinţa nr. 0022697 din 2 noiembrie 1955 emisă de U.R.S.S. – Ministerul Justiţiei s-a făcut dovada, în condiţiile prevăzute de a nr. 4 din HG nr. 127/2002, că în perioada martie 1943-6 martie 1945 şi ulterior, reclamanta împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, din Basarabia în comuna Morunglave şi, ulterior, în Bucureşti, ca urmare a persecuţiilor exercitate de autorităţile de ocupaţie pe criterii etnice.
Având în vedere că, în raport cu actele şi lucrările dosarului, instanţa fondului a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
În raport cu soluţia pronunţată, cu cererea intimatei, cu chitanţa depusă la fila 18 dosar recurs, precum şi cu prevederile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Harghita împotriva sentinţei civile nr. 63 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă I.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4745/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4747/2008. Contencios → |
|---|
