ICCJ. Decizia nr. 4787/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4787/2008
Dosar nr. 5084/2/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 iulie 2007, reclamanta M.A.J. a chemat în judecată U.N.B.R. şi Baroul Bucureşti, solicitând anularea actelor administrative emise de pârâţi la 17 octombrie 2006 şi respectiv, 24 februarie 2007 prin care i-a fost respinsă cererea de a i se recunoaşte dreptul de a pune concluzii în calitate de avocat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în perioada 1997-1999 a funcţionat ca avocat stagiar, luându-şi definitivatul în ianuarie 2000 şi, după ce în intervalul 13 noiembrie 2000 -23 iunie 2006 a exercitat funcţia de consilier juridic, a revenit în avocatură, îndeplinind astfel condiţia prevăzută de art. 22 din Legea nr. 51/1995, respectiv 5 ani vechime neîntreruptă în profesie.
Prin sentinţa civilă nr. 740 din 5 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la data formulării cererii, reclamanta exercitase efectiv profesia de avocat o perioadă de circa 4 ani, neîndeplinind cerinţa vechimii neîntrerupte de 5 ani.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta M.A.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a constatat în mod eronat neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, întrucât de la data definitivării, 1 ianuarie 2006 şi până la data formulării cererii către Baroul Bucureşti trecuse o perioadă de peste 6 ani, termenul legal de 5 ani fiind astfel împlinit.
În acest sens, reclamanta a invocat şi împrejurarea că, potrivit art. 7 din Legea nr. 514/2003, activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcţiile de magistrat, avocat, notar etc.
Analizând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2004, avocatul definitiv are dreptul de a pune concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamanta nu îndeplineşte această condiţie, după definitivat funcţionând până în 2006 ca şi consilier juridic.
Susţinerea reclamantei, că la calculul vechimii neîntrerupte trebuie avută în vedere şi perioada cât a exercitat funcţia de consilier juridic, nu are suport legal, textul art. 7 din Legea nr. 514/2003 menţionând că această activitate este considerată vechime în muncă juridică potrivit dispoziţiilor legale specifice fiecăreia din profesiile juridice prevăzute.
Or, Legea nr. 51/1995 stabileşte neechivoc termenul de 5 ani vechime neîntreruptă în profesia de avocat, condiţie pe care reclamanta nu o îndeplineşte.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va dispune obligarea reclamantei la plata onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată către Baroul Bucureşti, constatând că cea de-a doua pârâtă nu a depus dovada cheltuielilor efectuate în recurs, având posibilitatea de a le solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.J. împotriva sentinţei civile nr. 740 din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului Baroul Bucureşti, 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4785/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4788/2008. Contencios → |
|---|
