ICCJ. Decizia nr. 4824/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4824/2008
Dosar nr. 2000/42/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.C.L. Căneşti Odăile, prin primar M.S., a solicitat în contradictoriu cu A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr. 21007 din 24 octombrie 2007 şi a Notificării de încetare a executării contractului de finanţare nr. 19120 din 26 septembrie 2007 emise de pârâtă, cu consecinţa menţinerii ca valabil încheiat a contractului de finanţare nr. C2.112521000188 din 20 decembrie 2006 încheiat între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă şi A.C.L. Căneşti-Odăile.
In motivarea acţiunii s-a arătat că între A.C.L. Căneşti-Odăile şi A.P.D.R.P. Bucureşti s-a încheiat contractul de finanţare nr. C2111020000007 la data de 18 februarie 2003, având ca principal obiectiv reabilitarea drumului comunal DC 182, km4+000-10+100 Lacul Scoroşeşti-Suchea - DJ102F comunele Căneşti şi Odăile, contract perfectat urmare calamităţilor naturale din zonă, lucrările fiind executate de societatea adjudecatară a licitaţiei, SC C. SA Buzău. La finalizarea acestora a fost încheiat procesul verbal de recepţie nr. 1134 din 19 octombrie 2004, însă ulterior, calamităţile în zonă au continuat, perfectându-se un nou contract de finanţare nr. C2112521000188 din 20 decembrie 2006 cu acelaşi obiectiv – reabilitare drum comunal 182,km 4+000-10+100 Lacul Scoroşeşti – Suchea – D S102F comunele Căneşti şi Odăile, lucrările fiind încredinţate aceleiaşi societăţi adjudecatare.
S-a mai arătat că la data de 10 august 2007, la sediul A.C.L. Odăile – Căneşti a fost încheiat Procesul–verbal nr. 1357 de reprezentanţii D.C.A., în conţinutul căruia s-au reţinut unele aspecte neconforme realităţii.
Prin Notificarea nr. 19120 din 26 septembrie 2007, emisă de pârâtă, a fost încunoştiinţată reclamanta A.C.L. Căneşti-Odăile asupra încetării executării contractului de finanţare, măsură contestată de aceasta, însă menţinută prin Decizia – răspuns nr. 21007 din 24 octombrie 2007, cu motivarea că scopul celui de-al doilea proiect nu a fost acela de a reface porţiunile calamitate, ci acela de a acoperi deficienţele de execuţie ale primului proiect.
Prin sentinţa nr. 152 din 19 iunie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.C.L. Căneşti-Odăile, a anulat Decizia nr. 21007 din 24 octombrie 2007 şi notificarea de încetare a contractului de finanţare nr. 19120 din 26 septembrie 2007 emise de A.P.D.R.P. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că în mod nelegal s-a luat măsura încetării contractului de finanţare nr. C2112521000188 din 20 decembrie 2006, respingându-se contestaţia formulată de A.C.L. Căneşti-Odăile, întrucât în sarcina reclamantului nu se poate reţine nerespectarea dispoziţiilor contractuale, lucrările propuse prin proiectul de reabilitare (DC 182, km4+000-10+100 Lacul Scoroşeşti-Suchea - DJ 102 F), sunt lucrări suplimentare, specifice de stabilitate a versanţilor generate de evenimentele meteorologice din 2005 şi de declivitatea mare a zonei, iar nu lucrări de remediere a deficienţelor.
S-a mai reţinut că finanţarea aprobată în decembrie 2006 este distinctă de cea aprobată în anul 2003, scopul proiectului din decembrie 2006 nefiind acelaşi cu cel din 2003, neurmărindu-se astfel o dublă finanţare.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către pârâta A.P.D.R.P., care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate împotriva sentinţei, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia exclusiv pe unele concluzii ale raportului de expertiză, fără a lua în considerare înscrisurile depuse în combaterea acţiunii şi acea parte din concluziile expertului care confirmă realitatea depistată de experţii agenţiei – împrejurare ce a condus la interpretarea greşită a reglementărilor aplicabile în materia implementării Programului S.A.P.A.R.D. .
În esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că în opinia sa, modificarea soluţiei recurate este impusă de înscrisurile depuse la dosar de A.P.D.R.P. Bucureşti , al căror conţinut a fost expus pe larg şi care conduc la concluzia indubitabilă că scopul celui de-al doilea contract de finanţare întervenit între părţi nu era acela de a reface strict porţiunile calamitate, refacere în vederea căreia Comisia Europeană a suplimentat alocaţia şi a permis încheierea de noi contracte speciale de finanţare, ci acela de a acoperi deficienţele de concepţie şi de execuţie ale proiectului finanţat integral prin primul contract de finanţare.
De asemenea, a susţinut că raportul de expertiză confirmă realitatea depistată de experţii A.P.D.R.P. Bucureşti, calitatea slabă a proiectării şi execuţiei, neadecvarea la specificul zonei şi neglijenţa în exploatarea drumului.
În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că expertiza tehnică nu duce la concluzia înlăturării stării de neregularitate a contractului de finanţare nr. C2112521000188 din 20 decembrie 2006, însă instanţa de fond a făcut o selecţie şi o interpretare părtinitoare, ajungând la o concluzie eronată şi omiţând să menţioneze că lucrările de consolidare a versanţilor se referă la toată lungimea de 6 km a drumului, iar nu doar la arealul foarte restrâns al calamităţii şi că aceste lucrări erau impuse de tipicul zonei, astfel că ar fi trebuit realizate la momentul iniţial al proiectului, cu finanţarea din 2003, iar nu în 2006, când finanţarea s-a făcut cu o destinaţie specială, limitată la porţiunile calamitate.
În fine, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond nu a aplicat prevederile legale şi convenţionale ce reglementează scopurile şi modul de acţiune al A.P.D.R.P., implementarea Programului S.A.P.A.R.D. şi condiţiile de obţinere a sprijinului financiar nerambursabil:
OUG nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.D.R.P., prin reorganizarea Agenţiei S.A.P.A.R.D., aprobată prin Legea nr. 198/ 2006;
Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal şi tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei (C.E.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunităţii pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale în ţările candidate din centrul şi estul Europei în perioada de preaderare, cu modificările si completările ulterioare.
-OUG nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.
-OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 529/2003, OG nr. 94/2004 şi OG nr. 53/2005);
- contractul de finanţare nr. C 2 112521000188 din 20 decembrie 2006 pentru proiectul „Reabilitare drum comunal DC 182, km 4+000 - 10+000 Lacu - Scorosesti - Suchea -DJ 102F, jud. Buzău - Proiect calamitat in urma inundaţiilor"- contractul-cadru şi Anexa I (Prevederi Generale):
În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, la cererea intimatului-reclamant, conform celor reţinute în practicaua prezentei decizii.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
La data de 20 decembrie 2006 între A.P.D.R.P. Bucureşti, în calitate de autoritate contractantă, şi A.C.L. Căneşti - Odăile, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul cadru nr. C 2. 112521000188, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat „Reabilitare drum comunal DC 182, km 4+000 - 10+000 Lacu - Scorosesti - Suchea -DJ 102F, jud. Buzău - Proiect calamitat in urma inundaţiilor".
Valoarea totală eligibilă a proiectului care face obiectul finanţării nerambursabile în cadrul Programului S.A.P.A.R.D. a fost stabilită la suma maximă de 2.385.584 lei (RON), urmând ca plata să fie făcută în maximum 5 tranşe, pe baza cererilor de plată făcute de beneficiar, însoţite de documente justificative (rapoarte de execuţie, tehnice şi financiare şi în final procesul-verbal de recepţie a lucrărilor).
Condiţiile finanţării au fost detaliate în anexa 1 a contractului, în acord cu cadrul administrativ, legal şi tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin regulamentul CE nr. 1268/1999 şi cu prevederile Acordului Multianual de Finanţare dintre România şi Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 316/2001.
Contractul – cadru din 20 decembrie 2006 a fost urmat de trei acte adiţionale, încheiate la 3 aprilie 2007, 5 iunie 2007 şi 30 iulie 2007, prin care au fost modificate, printre altele, durata de execuţie şi termenul limită până la care beneficiarul era obligat să depună fisele de avizare a procedurilor şi dosarelor de activităţi publice şi declaraţia de evaluare a plăţilor.
Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ măsura rezilierii contractului de finanţare, dispusă prin nota nr. 19.119 din 26 septembrie 2007, comunicată părţii prin adresa (notificarea) nr. 19120 din 26 septembrie 2007 şi menţinută în urma respingerii contestaţiei administrative, conform adresei nr. 21007 din 24 octombrie 2007 – toate emise de A.P.D.R.P.
Considerentul esenţial pe care autoritatea emitentă şi-a fundamentat măsura de reziliere a contractului nr. C 2 112521000188 din 20 decembrie 2006 a fost acela că scopul proiectului finanţat prin contractul menţionat nu a constat în refacerea posturilor de drum calamitate în urma inundaţiilor din cursul anului 2005, ci acoperirea deficienţelor de execuţie a unui prim proiect al aceluiaşi beneficiar, finanţat prin contractul nr. C 2 11102100007 din data de 18 februarie 2003, contract ce avea ca obiect reabilitarea drumului comunal nr. 182, pe aceeaşi porţiune.
Recurenta-pârâtă a ajuns la această concluzie pe baza raportului de control nr. 17773 din 6 septembrie 2007 întocmit de D.C.A., potrivit căruia: structura rutiera a drumului este in întregime distrusa, iar starea in care se afla acesta la data efectuării misiunii de control nu poate fi justificata nici de precipitaţiile abundente din vara anului 2006 si nici de alunecările de teren; beneficiarul A.C.L. nu si-a îndeplinit obligaţia asumată prin hotărâre a Consiliului Local de a întreţine drumul pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată; între suprafeţele efectiv afectate de inundaţii ( aprox.150ml) ori de alunecări de teren (aprox 34 ml), şi suprafaţa de 6 Km pentru care se solicită refacerea structurii căii de rulare exista o disproporţie evidentă ce nu poate fi justificată; Soluţia tehnică de tratament dublu cu criblură preanrobată si bitum la cald propusă prin cel de al doilea contract de finanţare nu este eligibilă întrucât contravine, in mod flagrant regulilor impuse de către Agenţia de plaţi prin Circulara 142 din 14 februarie 2006; soluţia tehnică aleasă, cu lucrări ce presupun diverse tipuri de drenuri absorbante pe de o parte putea fi propusă şi la proiectul iniţial, iar pe de altă parte aceste tipuri de cheltuielile nu sunt eligibile in cadrul măsurii 2.1 de refacere a proiectelor afectate de calamităţi întrucât acestea sunt lucrări de consolidare si nu de refacere a porţiunilor calamitate; scopul celui de-al doilea proiect nu este acela de a reface porţiunile calamitate ci acela de a acoperi deficienţele primului proiect.
Raportul de control a fost însă precedat de un proces- verbal încheiat la data de 10 august 2007 la sediul A.C.L. Odăile Căneşti, judeţul Buzău, în care aceiaşi reprezentanţi ai D.C.A. făceau aprecieri parţial contradictorii, în sensul că „starea actuală a lucrării se datorează, într-o proporţie însemnată, calamităţilor naturale produse începând cu iunie 2005 (inundaţii în serii succesive în vara anului 2005, urmate de alunecări de teren, alunecări a căror evoluţie continuă) dar şi perioadei calendaristice în care au fost efectuate lucrările de asfaltare...temperatura scăzută şi umiditate excesivă", recomandându-se beneficiarului să utilizeze garanţia de bună execuţie pentru remedierea deficienţelor de către ofertantul câştigător al achiziţiei de lucrări.
Împrejurarea că aria geografică respectivă a fost afectată de calamităţi naturale în perioada de referinţă rezultă şi din includerea Comunei Căneşti în anexa 1 a HG nr. 1512/2005 pentru declararea ca zone calamitate a localităţilor afectate de inundaţiile din perioada aprilie-septembrie 2005, cu un grad de afectare de 9,6.
Cu referire expresă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe se fundamentează pe analiza şi interpretarea adecvată a tuturor probelor administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale incidente.
Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză potrivit art. 201 C. proc. civ. sunt clare, în sensul că degradarea DC 182:Km 4+000-km 10 +000 pe zonele precizate în cuprinsul raportului a avut drept cauză efectivă caracterul excepţional al precipitaţiilor din anul 2005, la care s-a adăugat activarea izvoarelor subterane, iar capacitatea de evacuare controlată a apei prin rigolele şi podeţele executate în anul 2004 s-a diminuat în regim de ploi cu caracter torenţial şi de lungă durată.
În opinia expertului, aşa cum rezultă din contextul raportului, calamitatea naturală a apărut în urma unor fenomene climaterice excepţionale, care nu puteau fi prevăzute şi nici controlate, impunând, după anul 2005, un plus de diligenţe justificate în mod obiectiv şi rezonabil.
Având în vedere caracterul tehnic al aspectelor ce se impunea a fi lămurite, care necesitau părerea unui specialist, este firesc că la formarea convingerii instanţei de fond a concurat, în mod hotărâtor, opinia expertului, dar raţionamentul expus în considerentele sentinţei exclude ideea ignorării apărărilor şi probelor propuse de autoritatea emitentă, aşa cum se susţine în recurs.
Dimpotrivă, instanţa de fond a înlăturat motivat susţinerile pârâtului, asigurând pe deplin egalitatea juridică a părţilor în plan procesual, în cadrul demersului său de evaluare a probelor administrate. Totodată, este de menţionat că prima instanţă a făcut o analiză amplă a concluziilor raportului de expertiză, ţinând seama de logica lui internă, astfel că nu poate fi reţinută critica formulată de recurenta-pârâtă, în sensul că ar fi fost reţinute trunchiat unele aprecieri ale expertului şi ar fi fost înlăturate nejustificat cele care confirmau aspectele constatate de propriile structuri ale Agenţiei.
Prin prisma dispoziţiilor legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a programului S.A.P.A.R.D., expuse anterior în cuprinsul prezentei decizii, este de necontestat dreptul şi, totodată, obligaţia Agenţiei S.A.P.A.R.D. de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect, inclusiv de a verifica eligibilitatea cheltuielilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare, în fiecare etapă de execuţie.
Numai că majoritatea împrejurărilor de fapt prezentate în argumentarea primului motiv al recursului se referă la pretinse deficienţe existente în derularea primului contract de finanţare (cel din 18 februarie 2003), deficienţe a căror realitate, dacă ar fi fost stabilită cu certitudine, ar fi condus la soluţia firească a respingerii proiectului de reabilitare a cărui finanţare a fost aprobată de recurenta-pârâtă şi asigurată prin contractul în litigiu, încheiat la data de 20 decembrie 2006.
Aceste circumstanţe ale derulării raporturilor juridice dintre părţi, împrejurarea că autoritatea competentă, în urma evaluărilor efectuate la vremea respectivă, a aprobat finanţarea lucrărilor de reabilitare a drumului calamitat de inundaţii printr-un nou contract, nefiind vorba despre lucrări suplimentare intervenite în derularea primului contract de finanţare şi sustrase oricărei verificări, constituie argumente în sensul că în speţă nu se poate reţine, în mod cert, o culpă a intimatei-reclamante în derularea proiectului, culpă care să justifice sancţiunea drastică a încetării contractului de finanţare.
Sub acest aspect, în cauză îşi găseşte pe deplin aplicarea, principiul proporţionalităţii, între interesul public ce se impune a fi protejat şi mijloacele utilizate în acest scop, consacrat printr-o jurisprudenţă constantă a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, principiu care impune ca actele instituţiilor comunitare să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel că inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie disproporţionate în raport cu scopurile vizate.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică şi făcând aplicarea art. 274 C. proc. civ., în ceea ce priveşte cheltuielile efectuate de intimata-reclamantă conform chitanţei privind plata onorariului de avocat, depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 152 din data de 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei în favoarea intimatei-reclamante A.C.L. Căneşti Odăile prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4804/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4830/2008. Contencios → |
|---|
