ICCJ. Decizia nr. 4833/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4833/2008
Dosar nr. 71/33/2008
Şedinţa publică din 22 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 170 din 12 februarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.S.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, prin procurorul şef şi a obligat pârâtul să comunice reclamantului informaţiile solicitate prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2007.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că la data de 25 noiembrie 2007 reclamantul a expediat prin fax o petiţie prin care a solicitat pârâtului să-i comunice datele şi numerele la care s-au înregistrat plângerile penale formulate de acesta împotriva judecătorului P.A.A. astfel: sub aspectul săvârşirii infracţiunii de insultă şi ameninţare (expediată recomandat la data de 22 septembrie 2007); sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire şi alte violenţe (expediată prioripost la data de 25 august 2008) şi sub aspectul infracţiunilor de insultă şi calomnie pentru declaraţia dată Parchetului în data de 31 august 2007, precum şi numele procurorilor la care au fost repartizate şi datele la care s-a făcut repartizarea.
Reclamantul a primit răspuns la petiţie, prin adresa nr. 14741/6506/2007, în care i s-a comunicat faptul că plângerile penale pe care le-a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică au fost înregistrate, formează obiectul dosarelor penale nr. 1209/P/2007, nr. 1210/P/2007 şi nr. 1550/P/2007 şi se află în curs de soluţionare la secţia anterior individualizată.
Instanţa de fond a arătat că cererea reclamantului constituie o petiţie, în sensul art. 2 din OG nr. 27/2002, întrucât ea cuprinde comunicarea unor date cu caracter general referitoare la un număr de patru plângeri penale formulate de reclamant în calitate de parte vătămată; datele solicitate nu vizează informaţii din dosarele penale care nu pot fi comunicate, aşa cum se susţine de către pârât.
În plus, prima instanţă a menţionat faptul că nu există nici o normă legală în vigoare care să-i interzică reclamantului dreptul de a accede la informaţii cu caracter general asupra unor date care îl vizează direct şi personal prin acestea, în caz contrar, fiindu-i încălcate drepturile la informare şi petiţionare, garantate de Constituţie.
În concluzie, curtea de apel a reţinut că pârâtul a comunicat doar parţial datele cerute de către reclamant, în sensul că din acest răspuns lipsesc datele la care plângerile s-au înregistrat, numele procurorilor la care au fost repartizate şi datele la care s-a făcut repartizarea; de asemenea, reclamantului nu i s-au comunicat decât numerele de înregistrare a trei plângeri penale şi nu patru, după cum acesta a solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a solicitat admiterea acestuia, în baza art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
În dezvoltarea căii de atac, recurentul precizează că datele cerute de intimat, respectiv numele procurorilor care instrumentează cauzele penale, sunt date cu caracter personal, iar în cazul comunicării acestora ar fi încălcate prevederile Legii nr. 677/2001.
Recurentul arată că au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când s-a apreciat de către instanţa fondului că datele solicitate care nu au fost comunicate se încadrează în sfera de aplicare a OG nr. 27/2002.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte legitimitatea interesului intimatului, se precizează de către recurent că prin calea procedurală aleasă se intenţionează eludarea dispoziţiilor Codului de procedură penală şi a Legii nr. 677/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare (fila 6 dosar) în care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, cu motivarea că recurentul nu a figurat în cadrul litigiului de fond, în care parte a fost Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În plus, intimatul a apreciat că există o achiesare expresă a pârâtului la soluţia pronunţată în speţă, întrucât s-a procedat la executarea acesteia.
Intimatul a depus la dosar adresa nr. 14741/6506/2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În urma analizării actelor dosarului, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât aceasta a avut calitatea de pârât la instanţa de fond, iar Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică este o structură în cadrul acestuia.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a analizat corect materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.
Astfel, în mod corect prima instanţă a apreciat că intimatul a formulat o petiţie, în temeiul prevederilor art. 2 din OG nr. 27/2002, prin care a solicitat comunicarea unor date cu caracter general referitoare la un număr de patru plângeri penale. Aceste date nu vizează informaţii din dosarele penale care nu pot fi comunicate.
De asemenea, este de menţionat şi faptul că recurentul a procedat la o executare parţială a sentinţei recurate, aşa cum rezultă din conţinutul adresei nr. 14741/6506/2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care au fost indicate datele, numerele şi numele procurorilor la care au fost repartizate spre soluţionare cele patru plângeri penale.
Instanţa de control judiciar apreciază că nici motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât în cauza dedusă judecăţii nu poate fi vorba de depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către curtea de apel, urmare a obligării autorităţii pârâte la comunicarea datelor anterior individualizate prin sentinţa atacată.
Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de intimatul R.S.L.
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, Procurorul Şef împotriva sentinţei civile nr. 170 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4832/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3078/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
