ICCJ. Decizia nr. 65/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 65/2008
Dosar nr. 2127/2/2007
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.D.C., să se constate refuzul nejustificat al acesteia de a-i soluţiona cererea înregistrată sub nr. 5356 din 17 mai 2006 şi obligarea la daune morale în cuantum de 2000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a adresat o cerere prin care solicita anularea referatului de anchetă socială nr. 846 din 8 februarie 2006, însă nu i s-a răspuns în termen, scrisoarea pârâtei conţinând refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
Soluţionând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1068 din 18 aprilie 2007, a respins excepţia plângerii prealabile invocată de pârât şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că actul a cărui anulare s-a solicitat reprezintă raportul de anchetă socială privind situaţia minorilor reclamantului, obiectul acţiunii de faţă constituindu-l refuzul nejustificat al pârâtei în soluţionarea cererii reclamantului.
S-a mai reţinut că, în fapt, pârâta nu avea posibilitatea şi nici calitatea legală de a anula sau revoca raportul de anchetă socială dispus de o Instanţă şi nici de a sancţiona disciplinar funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei instituţii aflate în subordinea consiliului general.
În concluzie, a reţinut Instanţa, că răspunsul pârâtei, prin care aceasta i-a indicat reclamantului şi posibilităţile legale pe care acesta le are, nu reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul Legii nr. 554/2004.
Instanţa de Fond nu a reţinut ca întemeiate nici susţinerile reclamantului cu privire la depăşirea termenului legal de soluţionare a cererii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul V.D., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima Instanţă a interpretat greşit probele administrate, pronunţând o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi cererea de recurs în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul - reclamant a solicitat prin cererea iniţială să se constate refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a-i soluţiona cererea formulată la 17 mai 2006. De asemenea, a mai solicitat şi daune morale în valoare de 2.000 lei pentru faptul că prin refuzul explicit de a nu răspunde solicitărilor sale, se tinde la muşamalizarea unor fapte penale săvârşite de cei 3 funcţionari.
Conform adresei din 2006, intimatul a răspuns recurentului, fără putinţă de tăgadă, precizând că poate solicita o nouă anchetă socială şi că nu are competenţa legală de a interveni în activitatea organelor judecătoreşti.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 art. 2 lit. i) prin „refuz nejustificat" de a se soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
În litigiul de faţă nu poate fi vorba despre refuz nejustificat al autorităţii administrative, întrucât recurentul a primit un răspuns de la A.N.P.D.C., astfel cum mai sus am făcut vorbire, mai mult în cuprinsul acestui răspuns fiind indicate şi anumite soluţii posibile pentru rezolvarea problemelor invocate de recurent.
De asemenea, corect s-a reţinut de Instanţa de Fond că A.N.P.D.C. nu are calitatea de a verifica temeinicia unei anchete sociale, instituţia nefiind abilitată prin lege să anuleze un act administrativ emis de o D.G.A.S.P.C.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, în speţă nefiind vorba despre un refuz nejustificat al autorităţii administrative de a rezolva cererea recurentului - reclamant, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de V.D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat reclamantul V.D. împotriva sentinţei civile nr. 1068 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 654/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
