ICCJ. Decizia nr. 62/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 62/2008
Dosar nr. 2000/2/2007
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 martie 2007, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16333/57 din 13 decembrie 2006 prin care s-a respins cererea sa de stabilire a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Reclamanta a susţinut, în motivarea cererii, că s-a născut la 12 octombrie 1943, în judeţul Tulcea, părinţii săi fiind strămutaţi din judeţul Durostor în anul 1940.
Curtea de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1311 din 21 mai 2007, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 12 octombrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2006.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut, în esenţă, că efectele strămutării s-au răsfrânt şi asupra reclamantei, întrucât aceasta a suferit aceleaşi privaţiuni ca şi părinţii săi, de la data naşterii care se situează în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.
Recurenta a susţinut că intimata - reclamantă s-a născut după 3 ani de la strămutarea părinţilor, urmare încheierii Tratatului de la Craiova din anul 1940.
A mai susţinut recurenta că, intimata reclamantă s-a născut pe teritoriul României pe care nu l-a părăsit niciodată, astfel încât nu poate invoca persecuţia etnică.
S-a mai susţinut, de asemenea, că Legea nr. 189/2000 nu prevede că şi copiii născuţi după strămutarea părinţilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii ca şi aceştia.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002 persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
În speţă, în mod corect Instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, întrucât consecinţele nefavorabile şi prejudiciile pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: declaraţia de avere imobiliară a locuitorului I.H., bunicul reclamantei, eliberată de D.A.N.I.C., declaraţiile martorilor S.S., B.C., acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia Instanţei fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1311 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 617/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 63/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
---|