ICCJ. Decizia nr. 707/2008. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.707/2008
Dosar nr.881/2/2007
Şedinţa publică din 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1413 din 28 mai 2007, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu C.N.A., având ca obiect anularea Deciziei nr. 37 din 18 ianuarie 2007 emisă de pârât, prin care a fost sancţionată cu o amendă contravenţională de 2.500 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 120 şi 121 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că prin două decizii anterioare, respectiv 149 din 16 martie 2006 şi nr. 611 din 15 august 2006, dintre care prima emisă în temeiul Deciziei nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshopingul, astfel cum a fost preluată prin Decizia nr. 187/2006 - codul audiovizualului, reclamanta a fost somată să intre în legalitate şi, pe cale de consecinţă sunt îndeplinite cerinţele de legalitate a deciziei contestate, prevăzute de art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului.
Cu privire la netemeinicia deciziei atacate, Instanţa a apreciat în baza raportului de monitorizare din 8 - 11 ianuarie 2007, aflat la dosar, că postul O.T.V. a difuzat câte trei spoturi izolate în fiecare dintre cele trei ediţii ale emisiunii D.D.D., între orele 21 - 23, încălcând astfel dispoziţiile art. 120 şi 121 alin. (1) din Codul audiovizualului.
În concluzie, Instanţa de Fond a reţinut că sancţiunea aplicată reclamantei este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL, invocând netemeinicia şi nelegalitatea sa.
În esenţă, recurenta arată că Decizia nr. 37 din 18 ianuarie 2007 este nelegală pentru că au fost încălcate dispoziţiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 care prevăd în mod expres şi imperativ obligaţia consiliului de a emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.
De asemenea, în mod greşit a fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 120 coroborate cu art. 121 din Legea nr. 187/2006, întrucât, aşa cum rezultă din raportul de monitorizare anexat contestaţiei, recurenta arată că s-a încadrat în prevederile legale, inserând spoturi publicitare izolate în perioada legală, nedepăşind durata cerută de lege şi încadrate cu majuscula „P" într-un cerc cu suprafaţa transparentă, amplasat în partea de jos a ecranului.
Intimatul C.N.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca temeinică şi legală, întrucât recurenta a încălcat dispoziţiile legale care privesc condiţiile de difuzare a publicităţii în programele audiovizuale.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de către recurenta - reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia C.N.A. nr. 37 din 18 ianuarie 2007, recurenta - reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 2.500 lei pentru încălcarea prevederilor art. 120 coroborate cu cele ale art. 121 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurenta a invocat nelegalitatea Deciziei nr. 37/2007, cu motivarea că C.N.A. nu şi-a îndeplinit obligaţia legală prevăzută de art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, în sensul că anterior aplicării sancţiunii amenzii nu a procedat la somarea reclamantei.
Într-adevăr, prin dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului s-a instituit obligaţia ca, înainte de aplicarea unei sancţiuni pecuniare, să fie emisă o somaţie de intrare în legalitate.
Critica este însă nefondată, întrucât recurenta, înainte de aplicarea sancţiunii prin Decizia contestată, a fost sancţionată cu somaţie prin Deciziile nr. 149/2007 şi respectiv, nr. 611/2006, astfel că în mod corect prima Instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 91 din Legea audiovizualului au fost satisfăcute.
Susţinerea recurentei potrivit căreia amenda a fost aplicată fără somaţie prealabilă este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât nu este necesară notificarea de fiecare dată când se săvârşeşte o faptă de aceeaşi natură cu cele pentru care s-a emis anterior somaţia de intrare în legalitate.
Criticile ce privesc fondul cauzei, respectiv legalitatea şi temeinicia deciziei contestate, nu pot fi reţinute, întrucât potrivit probelor administrate, recurenta a difuzat spoturi publicitare cu încălcarea condiţiilor legale de difuzare a acestora, astfel cum sunt prevăzute la art. 120 şi 121 din Codul audiovizualului.
În mod corect prima Instanţă, tot pe baza raportului de monitorizare invocat de recurentă, a reţinut că aceasta a difuzat spoturi publicitare în alt interval oral decât cel prevăzut în codul audiovizualului, respectiv intervalul 21.00 - 23.00 în loc de 20.00 - 22.00 şi că a difuzat spoturi publicitare izolate în număr mai mare decât cele prevăzute în acelaşi cod, respectiv 3 în loc de 2.
Având în vedere că recurenta a încălcat prevederile art. 120 şi 121 din Codul audiovizualului, astfel cum rezultă din raportul de monitorizare, criticile de nelegalitate sunt nefondate.
Nefiind motive pentru a modifica sau casa hotărârea atacată, întrucât criticile de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii recurate nu pot fi reţinute în raport de prevederile Codului audiovizual şi ale Legii audiovizualului, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1413 din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 668/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 727/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
