ICCJ. Decizia nr. 737/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 737/2008
Dosar nr.1339/33/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08 august 2007, reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20812 din 22 noiembrie 2006 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut la data de 02 noiembrie 1942, în perioada de refugiu a părinţilor.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că părinţii săi au fost obligaţi să părăsească domiciliul, ca urmare a anexării Ardealului de Nord de către autorităţile hortiste în urma Dictatului de la Viena şi s-au refugiat în satul Chesan, din Jud. Cluj până la terminarea perioadei de ocupaţie. Mai arată reclamantul că în perioada când părinţii săi erau în refugiu a avut loc şi naşterea sa la data de 02 noiembrie 1942.
Prin sentinţa civilă nr. 401 din 12 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul V.A., a dispus anularea Hotărârii nr. 20812 din 22 noiembrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C., a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada noiembrie 1942 - martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi copiii minori ai persoanelor refugiate, aceştia neavând posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privaţiunile impuse părinţilor aflaţi în refugiu i-au afectat implicit şi pe aceştia.
Împotriva sentinţei civile nr. 401 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta - pârâtă C.J.P.C., arătând că Instanţa de Fond a interpretat greşit legea, deoarece dacă legiuitorul ar fi dorit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea 189/2000 şi copiii născuţi în perioada refugiului, ar fi stabilit în mod expres acest lucru.
Se mai susţine în motivele de recurs că, pentru ca o persoană să dobândească calitatea de refugiat, în sensul actelor normative menţionate, Legea 189/2000 şi HG 127/2002, este necesar ca datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă, să-şi schimbe domiciliul în altă localitate. Or în cauza de faţă, din actele depuse la dosar nu reiese faptul că reclamantul şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, rară a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit, cum sunt şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Interpretarea corectă a textului de lege aplicabil în speţă nu poate să fie decât în sensul că un minor, mai ales la o vârstă fragedă, astfel cum se afla reclamantul V.A. (fiind născut la data de 02 noiembrie 1942), a împărtăşit condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi prin refugierea din localitatea de domiciliu, suportând consecinţele materiale şi morale ale refugiului, care începând cu data naşterii s-au răsfrânt şi asupra sa.
Faţă de cele expuse mai sus, în mod corect Instanţa de Fond a obligat pârâta C.J.P.C. la recunoaşterea calităţii de refugiat a reclamantului pentru perioada noiembrie 1942 – martie 1945 şi la acordarea drepturilor băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, cu începere de la data de 01 noiembrie 2006.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia şi motivarea primei Instanţe sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa, astfel încât, urmează a respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 401 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 736/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 774/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
