ICCJ. Decizia nr. 768/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 768/2008
Dosar nr. 996/33/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1990 din 13 aprilie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de K.Ş. împotriva sentinţei nr. 7 din 10 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că, din probatoriul administrat în cauză, inclusiv declaraţiile martorilor, nu a fost indicată nici o persecuţie etnică, care ar fi generat refugiul reclamantului din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, din motive de persecuţie etnică, motiv pentru care a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza la Instanţa de Fond pentru suplimentarea probatoriului.
În fond, după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 425 din 19 septembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamantul K.Ş., a dispus anularea Hotărârii nr. 20329 din 27 iulie 2006 emisă de pârâtă, şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 începând cu data de 1 august 2006.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că, din suplimentarea probatoriului, respectiv audierea martorilor S.G. şi S.Ş., în faţa Instanţei, au condus la dovedirea calităţii reclamantului de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că la dosarul cauzei de fond există înscrisuri care dovedesc în concret inexistenţa reclamantului ca făcând parte din categoria persoanelor refugiate, respectiv adresa din 5 ianuarie 2005 eliberată de A.N. - D.J.C.
Analizând motivele de recurs în raport şi de soluţia Instanţei de Fond şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte prin declaraţie cu martori.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor S.Ş. şi G.I., date în faţa Instanţei de Fond, în rejudecare, rezultă că aceştia arată că îl cunosc pe reclamant, iar data refugierii reclamantului o cunosc din spusele părinţilor lor întrucât aceştia au fost naşi de botez ai reclamantului.
Martorul S.Ş. arată despre reclamant că datorită motivelor de persecuţie etnică exercitate de către autorităţile române, generând un comportament ofensator faţă de maghiari, reclamantul cu familia sa s-a refugiat la Cluj, unde reclamantul a frecventat şcoala elementară.
Mai mult, din adeverinţa din 5 ianuarie 2005 eliberată de A.N. – D.J.C. rezultă că părinţii reclamantului K.I. şi K.E. şi reclamantul K.Ş. nu figurează în documentele deţinute în tabloul persoanelor refugiate pentru perioada 1940 - 1945.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent şi contradictoriu, fără a stabili adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Pentru aceste motive, Curtea constată că recursul este fondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ., îl va admite ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei nr. 425 din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în tot, în sensul că respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 767/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 769/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
