ICCJ. Decizia nr. 769/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 769/2008
Dosar nr. 1007/33/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 14 iunie 2007, reclamanta T.F. a solicitat Instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 21211 din data de 16 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică şi ca atare se impune anularea acesteia întrucât împreună cu familia a fost nevoită să se refugieze din motive etnice din localitatea Bica, judeţul Cluj în localitatea Rîşca, ca urmare a stării de teroare instituite de regimul hortist şi a pericolului permanent care plana asupra locuitorilor din localitate, dovedind această situaţie prin acte de stare civilă şi declaraţiile de martorii autentificate de notarul public.
Prin sentinţa nr. 411 din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.F., a dispus anularea Hotărârii nr. 21211 din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu 1 ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum şi declaraţiile sub prestare de jurământ date în faţa Instanţei, de către martorii T.M. şi B.F., reclamanta a făcut dovada că, împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate în luna octombrie 1941 şi până în anul 1945, din motive de persecuţie etnică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că Instanţa de Fond în mod greşit a admis acţiunea reclamantei întrucât aceasta s-a refugiat dintr-o localitate aflată pe teritoriul statului român respectiv localitatea Bica, judeţul Cluj, într-o altă localitate, respectiv Rîşca astfel că, schimbul de domiciliu nu se justifică ca fiind urmare a refugiului din motive de persecuţie etnică.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Cum, în cauză, reclamanta a făcut dovada refugiului din motive de persecuţie etnică din localitatea de domiciliu Bica, judeţul Cluj împreună cu familia sa şi prin suplimentarea probatoriului dispus de către Instanţa de Fond, reclamanta a depus la dosarul cauzei sentinţa civilă nr. 322 din 7 septembrie 2006 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care atestă acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru sora acesteia aflată în aceeaşi situaţie juridică cu cea a intimatei, Înalta Curte constată că Instanţa de Fond în mod corect a admis acţiunea, astfel că recursul se dovedeşte a fi nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 411 din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 770/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
